Riscul ca un asteroid să lovească Pământul ar putea fi mai mare decât ne-am aștepta

Planeta noastră își ascunde bine cicatricile. Este păcat, de fapt, deoarece cunoașterea impacturilor anterioare ale asteroizilor ne-ar putea ajuta să plănuim lucrurile mai bine pentru un eventual viitor impact catastrofal.

James Garvin, cercetătorul-șef al Centrului Goddard Space Flight Center al NASA crede că am fi putut interpreta greșit urmele unora dintre cele mai grave lovituri de asteroizi care au avut loc în ultimul milion de ani, potrivit Science Alert.

• O gaură neagră masivă din Universul timpuriu, surprinsă în timp ce trage „un pui de somn”
• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte

După cum a spus Garvin în timpul prezentării sale la recenta Conferință de Științe Lunare și Planetare: „Ar fi o probabilitate de a se întâmpla prostii serioase”.

Asteroizi de un kilometru cad pe Pământ la fiecare 600.000 de ani

Cel mai cunoscut dintre toate impacturile de meteoriți, lovitura care a ucis dinozaurii și care a făcut o gaură în scoarța de sub ceea ce este astăzi Peninsula Yucatan, acum 66 de milioane de ani, se remarcă prin devastarea vieții pe Pământ.

A fost un uriaș cu o lățime de zece kilometri, care a lovit planeta noastră acum aproximativ 100 de milioane de ani. Cu toate acestea, impacturile mult mai mici par să scuture suficient praf pentru a arunca asupra planetei noastre o umbră și a putea duce la ani de foamete. Conform unor estimări, asteroizi cu lățimea de un kilometru cad pe suprafața Pământului într-o explozie de căldură și praf, în medie, la fiecare 600.000 de ani, mai mult sau mai puțin.

Garvin și echipa sa au folosit un nou catalog de imagini din satelit de înaltă rezoluție ca să examineze mai îndeaproape rămășițele erodate ale unora dintre cele mai mari cratere de impact formate în ultimul milion de ani, în încercarea de a evalua mai bine dimensiunea lor reală.

Pe baza analizei lor, un număr de cratere prezintă inele slabe dincolo de marginile lor, ceea ce le face mai mari decât se credea înainte. De exemplu, o depresiune cu o lățime de aproximativ 12-14 kilometri din Kazahstan, numită Zhaminshin, se crede că a fost creată de un meteorit cu un diametru de 200-400 de metri care a lovit Pământul în urmă cu aproximativ 90.000 de ani. Acesta este considerat cel mai recent impact care ar fi putut provoca un eveniment de tip „iarnă nucleară”.

Resturi ejectate în urma impactului

Totuși, pe baza noii analize, acest eveniment deja major ar fi putut fi și mai rău, lăsând un crater cu un diametru mai apropiat de 30 de kilometri. Diametrele marginilor altor trei cratere mari au fost, de asemenea, recalculate, toate dublându-și sau triplându-și dimensiunile. Implicațiile sunt profunde, sugerând că obiecte de dimensiuni kilometrice cad din ceruri la fiecare câteva zeci de mii de ani.

Inelele nou descoperite ar putea să nu fie neapărat valuri de impact. Este posibil ca acestea să fie resturi ejectate în urma impactului și care au căzut în mod concentrat. Sau ar putea să nu fie nimic semnificativ. O simplă fantomă de date.

Gavin nu este convins că aceste câmpuri de resturi ar mai fi clare după atâția ani de intemperii și eroziune. Cu toate acestea, știința nu avansează pe baza unei singure observații.

Această cercetare a fost prezentată în cadrul Conferinței pentru Științe Lunare și Planetare din 2023, care a avut loc în Texas, SUA.

Vă mai recomandăm și: 

Primul crater de impact descoperit în Spania

Observatorul Astronomic de la Vatican a numit un asteroid după creatorul calendarului gregorian

Impacturile de meteoriți de pe suprafața lui Marte dezvăluie noi indicii despre Planeta Roșie

În urmă cu 10 ani, pe 17 martie, cel mai mare meteorit observat vreodată lovea Luna. VIDEO