Legătura nebănuită dintre bătăile inimii și modul în care percepem trecerea timpului
Cât de greu trece timpul? Răspunsul, sugerează cercetătorii de la Universitatea Cornell într-un nou studiu, depinde de inima ta.
Aceștia au descoperit că percepția noastră momentană a timpului nu este continuă, ci se poate întinde sau micșora cu fiecare bătaie a inimii.
Cercetarea construiește dovezi că inima este unul dintre cei mai importanți păstrători de timp ai creierului și joacă un rol fundamental în senzația noastră de trecere a timpului – o idee contemplată încă din antichitate, a declarat Adam K. Anderson, profesor de psihologie.
„Timpul este o dimensiune a Universului și o bază centrală pentru experiența noastră de sine”, a spus Anderson. „Cercetările noastre arată că experiența momentului de la un moment la altul a timpului este sincronizată cu durata bătăilor inimii și se schimbă odată cu acestea”.
Studiul a fost publicat în revista Psychophysiology.
Percepția timpului a fost de obicei testată pe intervale mai lungi, când cercetările au arătat că gândurile și emoțiile pot distorsiona timpul simțit de noi.
Percepția noastră momentană a timpului nu este continuă
Astfel de constatări, a spus Anderson, tind să reflecte modul în care ne gândim sau estimăm timpul, mai degrabă decât experiența noastră directă a acestuia în momentul prezent.
Pentru a investiga această experiență mai directă, cercetătorii au întrebat dacă percepția noastră asupra timpului este legată de ritmurile fiziologice, concentrându-se pe variabilitatea naturală a ritmului cardiac.
În medie, stimulatorul cardiac ,,ticăie” în mod constant, dar fiecare interval dintre bătăi este puțin mai lung sau mai scurt decât cel precedent, ca o secundă care bate la intervale diferite. Echipa a exploatat această variabilitate într-un experiment inedit.
Patruzeci și cinci de participanți la studiu – cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani, fără antecedente de probleme cardiace – au fost monitorizați cu ajutorul electrocardiografiei, sau ECG, care măsoară activitatea electrică a inimii la o rezoluție de milisecunde. ECG-ul a fost conectat la un computer, ceea ce a permis declanșarea unor tonuri scurte cu durata de 80-180 de milisecunde în funcție de bătăile inimii, scrie EurekAlert.
„Bătăile inimii, ritmul care ne dă senzația de trecere a timpului”
Participanții la studiu au raportat dacă tonurile erau mai lungi sau mai scurte în raport cu altele. Rezultatele au dezvăluit ceea ce cercetătorii au numit ,,riduri temporale”. Atunci când bătăile inimii care preceda un ton era mai scurt, tonul era perceput ca fiind mai lung. Atunci când bătăile inimii precedente erau mai lungi, durata sunetului părea mai scurtă.
„Aceste observații demonstrează în mod sistematic că dinamica cardiacă, chiar și în cadrul câtorva bătăi ale inimii, este legată de procesul de luare a deciziilor temporale”, au scris autorii.
Studiul a arătat, de asemenea, că, de fapt, creierul influențează inima. După ce au auzit tonuri, participanții la studiu și-au concentrat atenția asupra sunetelor. Acest „răspuns de orientare” le-a schimbat ritmul cardiac, afectându-le experiența timpului.
„Bătăile inimii sunt un ritm pe care creierul nostru îl folosește pentru a ne da senzația de trecere a timpului”, a spus Anderson. „Iar acesta nu este liniar – se contractă și se extinde în mod constant”.
Cercetătorii au spus că legătura dintre percepția timpului și inimă sugerează că percepția noastră momentană a timpului este înrădăcinată în bioenergetică, ajutând creierul să gestioneze efortul și resursele pe baza schimbării stărilor corporale, inclusiv a ritmului cardiac.
Vă recomandăm să mai citiți și:
„Ceasul Apocalipsei” a fost fixat la 90 de secunde de momentul unui dezastru
Cu cât s-a vândut un ceas din plastic, care a aparținut Papei Francisc?