Utilizând datele din primul an de observații interstelare ale Telescopului Spațial James Webb, o echipă internațională de cercetători a reușit să vadă, în mod întâmplător, o supernovă care explodează într-o galaxie spirală îndepărtată.
Studiul, publicat în The Astrophysical Journal Letters, oferă noi măsurători în infraroșu ale uneia dintre cele mai strălucitoare galaxii din vecinătatea noastră cosmică, NGC 1566.
Situată la aproximativ 40 de milioane de mile de Pământ, centrul extrem de activ al galaxiei a făcut ca aceasta să devină deosebit de populară printre oamenii de știință care urmăresc să afle mai multe despre modul în care se formează și evoluează nebuloasele de formare a stelelor.
În acest caz, oamenii de știință au reușit să studieze o supernovă de tip 1a – explozia unei stele pitice albe de carbon-oxigen, despre care Michael Tucker, cercetător la Center for Cosmology and AstroParticle Physics de la Ohio State University și co-autor al studiului, a declarat că cercetătorii au surprins-o din pură întâmplare în timp ce studiau NGC 1566.
„Exploziile de pitice albe sunt importante pentru domeniul cosmologiei, deoarece astronomii le folosesc adesea ca indicatori ai distanței”, a declarat Tucker. „Ele produc, de asemenea, o mare parte din elementele din grupul fierului din Univers, cum ar fi fierul, cobaltul și nichelul”.
Cercetarea a fost posibilă datorită PHANGS-JWST Survey, care, datorită inventarului său vast de măsurători de roiuri stelare, a fost folosit pentru a crea un set de date de referință pentru a studia în galaxiile apropiate. Analizând imaginile luate din miezul supernovei, Tucker și co-autorul Ness Mayker Chen, un student absolvent de astronomie la Ohio State care a condus studiul, au urmărit să investigheze modul în care anumite elemente chimice sunt emise în Cosmosul înconjurător după o explozie.
„Pe măsură ce o supernovă explodează, se extinde și, în acest fel, putem vedea, în esență, diferite straturi de ejectii, ceea ce ne permite să sondăm nucleul nebuloasei”, a spus el. Alimentate de un proces numit dezintegrare radioactivă – în care un atom instabil eliberează energie pentru a deveni mai stabil – supernovele emit fotoni radioactivi de înaltă energie, cum ar fi uraniul-238. În acest caz, studiul s-a concentrat în mod special asupra modului în care izotopul cobalt-56 se dezintegrează în fier-56, scrie EurekAlert.
Utilizând date de la instrumentele de cameră în infraroșu apropiat și infraroșu mediu ale JWST pentru a investiga evoluția acestor emisii, cercetătorii au descoperit că, la peste 200 de zile de la evenimentul inițial, ejectia supernovei era încă vizibilă la lungimi de undă în infraroșu care ar fi fost imposibil de imaginat de la sol.
Timp de mulți ani, nu a fost clar dacă particulele cu mișcare rapidă produse atunci când cobaltul-56 se dezintegrează în fier-56 se infiltrează în mediul înconjurător sau sunt reținute de câmpurile magnetice pe care le creează supernovele.
Cu toate acestea, oferind o nouă perspectivă asupra proprietăților de răcire ale ejectatelor de supernove, studiul confirmă că, în majoritatea circumstanțelor, ejectia nu scapă din limitele exploziei. Acest lucru reafirmă multe dintre ipotezele pe care oamenii de știință le-au făcut în trecut cu privire la modul în care funcționează aceste entități complexe, a declarat Tucker.
„Acest studiu validează aproape 20 de ani de știință”, a spus el.
Observațiile viitoare ale Telescopului Webb vor continua să ajute oamenii de știință să își dezvolte teoriile despre formarea și evoluția stelelor, dar Tucker a spus că accesul ulterior la alte tipuri de filtre de imagistică ar putea ajuta la testarea acestora, creând mai multe oportunități de a înțelege minunile mult dincolo de marginile galaxiei noastre.
Cercetătorii au detectat o explozie record în spațiu care are loc o dată la o mie de ani
O explozie cosmică rară pune sub semnul întrebării tot ce știm despre Univers
O stea în plină explozie a fost surprinsă de Telescopul Hubble
Misterul unei supernove. O explozie gigantică din Univers dezvăluie secrete despre viața stelelor