De ce ne îmbolnăvim mai repede atunci când aerul este uscat?
Cercetătorii de la CU Boulder ar fi aflat, în sfârșit, de ce oamenii tind să contracte boli virale transmise prin aer, mai des în mediile mai uscate.
Studiul a constatat că particulele transportate în aer care transportă un coronavirus de mamifere strâns înrudit cu virusul care provoacă COVID-19 rămân infecțioase de două ori mai mult timp în aerul mai uscat, în parte pentru că saliva emisă odată cu acestea servește drept barieră protectoare în jurul virusului, în special la niveluri scăzute de umiditate.
Studiul, publicat în PNAS-Nexus, are implicații majore nu numai pentru actuala pandemie COVID-19, ci și, potențial, pentru toate bolile infecțioase transmise prin virusuri acoperite de salivă. De asemenea, cercetarea subliniază și mai mult importanța gestionării filtrării și ventilației aerului din interior pentru a atenua răspândirea bolilor transmise prin aer, în special în cazul clădirilor din statele aride, cum ar fi Colorado, al mediilor închise uscate, cum ar fi cabinele de avion, și în timpul lunilor de iarnă uscate din climatele temperate din întreaga lume.
„Fizica aerului din clădirile noastre și climatul în care trăim afectează lucrurile care ne pot îmbolnăvi și cât timp persistă. Acum avem indicații conservatoare cu privire la cât timp coronavirusurile precum cel care provoacă COVID-19 pot rămâne în aer și pot reprezenta o amenințare pentru bolile infecțioase”, a declarat Mark Hernandez, autor principal și profesor de inginerie civilă și de mediu, scrie MedicalXpress.
Boli virale transmise prin aer
În 2020, Hernandez a avut o bănuială că atât umiditatea relativă, cât și saliva sunt factori importanți în transmiterea noului virus. De asemenea, s-a întâmplat să conducă Laboratorul de Microbiologie și Dezinfecție a Ingineriei Mediului, unul dintre singurele laboratoare de bioaerozoli la scară largă din țară, pregătit și capabil să facă față provocării la începutul pandemiei.
Inginerii civili proiectează și exploatează clădirile din SUA pentru a menține o umiditate relativă interioară între aproximativ 40% și 60%. În realitate, aceste procente variază mai mult.
Așa că au eliberat particule încărcate cu virusuri, în aer, în mai multe camere sigilate de ultimă generație, atât cu și fără salivă, cât și la 25%, 40% și 60% umiditate relativă.
Au descoperit că saliva a acționat ca un mecanism de protecție pentru virus, indiferent de nivelul de umiditate. Atât la o umiditate relativă de 40%, cât și la 60%, jumătate din particulele de coronavirus transportate în aer erau încă infecțioase după ce au îmbătrânit timp de o oră în cameră. Dar la o umiditate de 25%, acest timp s-a dublat: Jumătate din particulele originale eliberate în cameră au rămas infecțioase timp de două ore.
Virusurile pot rămâne infecțioase în aer mai mult timp
„Aceasta arată că acest virus poate să stea în preajmă ore întregi”, a spus Hernandez.
Deoarece virusul poate rămâne infecțios în aer mai mult timp decât durează ca majoritatea sistemelor de ventilație să îl elimine, sunt necesare măsuri suplimentare de atenuare axate pe aer, cum ar fi filtrarea, pentru a reduce transmiterea, sugerează studiul.
„Sper ca această lucrare să aibă un impact ingineresc în clădiri, de exemplu, în școli și spitale, astfel încât să putem reduce la minimum gradul de infectare al acestor virusuri în aer”, a declarat Marina Nieto-Caballero, autorul principal.
Temperatura, lumina și umiditatea relativă pot afecta cât timp o particulă virală rămâne infecțioasă, dar până acum, niciun studiu nu a luat în considerare fluidele care le transportă. Cu toate acestea, oamenii produc mereu salivă și emit particule mici în aer de fiecare dată când vorbesc, râd sau chiar cântă, a spus Hernandez.
Ce oferă virusurilor o protecție suplimentară?
Echipa a folosit salivă falsă pentru a imita aceste particule și a apelat la profesorul de chimie Magaret Tolbert pentru a examina eșantioane de virus protejat de salivă la un microscop obișnuit pe plăci plate, precum și cu un microscop special care le măsoară în aer.
Împreună, au descoperit că nu proteinele din salivă – așa cum au presupus alți oameni de știință – sunt cele care permit virusului să persiste atât de bine în aerul mai uscat, ci carbohidrații săi zaharoși care le stabilizează.
În timp ce multe tipuri de particule din aer, cum ar fi particulele de sare obișnuită, se cristalizează în condiții de umiditate relativă mai scăzută, particulele din salivă au devenit gelatinoase, chiar sticloase, a declarat Tolbert.
Cercetătorii suspectează că această stare fizică, undeva între solid și lichid, este cea care oferă virusurilor o protecție suplimentară și permite persistarea acestora mai mult timp în aerul uscat.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Lebedele negre ar putea fi șterse de pe fața Pământului de un singur virus
Un virus potențial periculos infectează balenele și delfinii din Pacific
Un test nazal ne-ar putea ajuta să găsim virusuri nemaivăzute până acum