O echipă internațională de cercetare, printre care se numără și oameni de știință de la Universitatea din Heidelberg, Germania, a reușit să caracterizeze noua tipologie de asteroizi, cu ajutorul spectroscopiei în infraroșu.
Acestea sunt situate în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter și sunt – la fel ca și planeta pitică Ceres – bogate în apă. Conform modelelor computerizate, procese dinamice complexe au deplasat acești asteroizi din regiunile exterioare ale Sistemului nostru Solar în centura de asteroizi de astăzi, la scurt timp după crearea lor.
Cu un diametru ecuatorial de aproximativ 900 de kilometri, planeta pitică Ceres este cel mai mare obiect din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter. Multe alte planetele mici orbitează și ele în această regiune.
„Acestea sunt rămășițele materialelor de construcție din care au fost create planetele Sistemului nostru Solar în urmă cu patru miliarde și jumătate de ani. În aceste corpuri mici și în fragmentele lor, meteoriții, găsim numeroase relicve care indică în mod direct procesul de formare a planetelor”, explică prof. dr. Mario Trieloff de la Institutul de Științe ale Pământului al Universității din Heidelberg.
Studiul actual arată că micile corpuri astronomice provin din toate regiunile Sistemului Solar timpuriu.
Prin intermediul corpurilor mici din Sistemul Solar exterior, apa ar fi putut ajunge pe Pământul încă în creștere sub formă de asteroizi, deoarece elementele constitutive ale planetelor din Sistemul Solar interior tindeau să fie aride, potrivit profesorului Trieloff, care conduce grupul de cercetare Geo- și Cosmochimie.
Noile spectre în infraroșu au fost măsurate de Dr. Driss Takir la instalația NASA Infrared Telescope din cadrul Observatorului Mauna Kea din Hawaii (SUA).
„Măsurătorile astronomice permit identificarea asteroizilor asemănători lui Ceres, cu un diametru de până la 100 de kilometri, aflați în prezent într-o regiune restrânsă între Marte și Jupiter, în apropierea orbitei lui Ceres”, explică dr. Takir, astrofizician la Centrul Spațial Johnson al NASA și autorul principal al studiului, scrie Phys.org.
Totodată, spectrele în infraroșu susțin concluziile privind compoziția chimică și mineralogică a corpurilor. La fel ca și în cazul lui Ceres, pe suprafața asteroizilor descoperiți, există minerale care provin dintr-o interacțiune cu apa lichidă.
Micile corpuri astronomice sunt destul de poroase. Porozitatea ridicată este încă o caracteristică comună cu planeta pitică Ceres și un indiciu că materialul este încă destul de original.
„La scurt timp după formarea asteroizilor, temperaturile nu au fost suficient de ridicate pentru a-i transforma într-o structură de rocă compactă. Ei și-au păstrat caracterul poros și primitiv, tipic planetelor exterioare de gheață situate la mare distanță de Soare”, explică dr. Wladimir Neumann, membru al echipei profesorului Trieloff. El a fost responsabil de modelarea computerizată a dezvoltării termice a corpurilor mici.
Proprietățile acestor obiecte asemănătoare lui Ceres și prezența lor într-o zonă relativ îngustă a centurii exterioare de asteroizi sugerează că aceste corpuri s-au format pentru prima dată într-o regiune rece de la marginea Sistemului nostru Solar. Perturbările gravitaționale de pe orbitele unor planete mari precum Jupiter și Saturn – sau „instabilitatea planetelor gigantice” – au schimbat traiectoria acestor asteroizi astfel încât obiectele au fost „implantate” în centura de asteroizi de astăzi. Acest lucru a fost demonstrat prin calcule numerice efectuate de cercetători asupra evoluției traiectoriilor în Sistemul Solar timpuriu.
Rezultatele au fost publicate în revista Nature Astronomy.
Asimetria bizară a asteroizilor lui Jupiter ar putea fi, în sfârșit, explicată
NASA a început construirea următoarei generații de „vânători” de asteroizi
Comoara din arhivă. Telescopul Spațial Hubble a dezvăluit peste 1.000 de noi asteroizi
Originile vieții pe Pământ, ascunse în asteroizi. Ce au descoperit oamenii de știință?