În Sistemul nostru Solar, totul pare să fie în ordine. Planetele mai mici și stâncoase, precum Venus, Pământul sau Marte orbitează relativ aproape de steaua noastră. Pe de altă parte, marii giganți de gaz și gheață, cum ar fi Jupiter, Saturn sau Neptun, se deplasează pe orbite largi în jurul Soarelui.
În două studii publicate în jurnalul Astronomy & Astrophysics, cercetătorii de la Universitățile din Berna și Geneva și de la Centrul Național de Competență în Cercetare (NCCR) PlanetS arată că sistemul nostru planetar este unic din acest punct de vedere.
„În urmă cu mai bine de un deceniu, astronomii au observat, pe baza observațiilor efectuate cu Telescopul Kepler, pe atunci revoluționar, că planetele din alte sisteme se aseamănă de obicei cu vecinii lor în ceea ce privește mărimea și masa, ca niște boabe de mazăre într-o păstaie”, a spus autorul principal al studiului, Lokesh Mishra, cercetător la Universitatea din Berna și Geneva din Elveția, potrivit Phys.org.
Dar pentru o lungă perioadă de timp nu a fost clar dacă această constatare se datorează limitărilor metodelor de observare.
„Nu a fost posibil de stabilit dacă planetele din orice sistem individual erau suficient de asemănătoare pentru a se încadra în clasa sistemelor numite mazăre în păstaie sau dacă erau mai degrabă diferite, la fel ca în Sistemul nostru Solar”, a spus Mishra.
Prin urmare, cercetătorul a dezvoltat un cadru pentru a determina diferențele și asemănările dintre planetele din aceleași sisteme. Și, făcând acest lucru, a descoperit că nu există două, ci patru astfel de arhitecturi de sistem.
„Noi numim aceste patru clase similare, ordonate, anti-ordonate și mixte”, a spus Mishra.
Sistemele planetare în care masele planetelor vecine sunt similare au o arhitectură asemănătoare. Sistemele planetare ordonate sunt cele în care masa planetelor tinde să crească odată cu distanța față de stea, la fel ca în Sistemul nostru Solar. Dacă, pe de altă parte, masa planetelor scade aproximativ cu distanța față de stea, cercetătorii vorbesc de o arhitectură anti-ordonată a sistemului. Iar arhitecturile mixte apar, atunci când masele planetare dintr-un sistem variază foarte mult de la o planetă la alta.
„Acum, pentru prima dată, dispunem de un instrument pentru a studia sistemele planetare ca întreg și pentru a le compara cu alte sisteme”, coautorul studiului, Yann Alibert, profesor de științe planetare la Universitatea din Berna.
Lokesh Mishra a afirmat că rezultatele cercetării arată că cel mai frecvent tip de arhitectură este cel al planetelor similare.
„Aproximativ opt din zece sisteme planetare din jurul stelelor vizibile pe cerul nopții au o arhitectură similară”, a precizat Mishra.
Potrivit cercetătorului, există indicii că atât masa discului de gaz și praf din care ies planetele, cât și abundența de elemente grele din steaua respectivă joacă un rol.
„Din discuri mai degrabă mici, cu masă redusă și stele cu puține elemente grele, apar sisteme planetare similare. Discurile mari, masive, cu multe elemente grele în stea, dau naștere unor sisteme mai ordonate și anti-ordonate. Din discurile de dimensiuni medii apar sisteme mixte. Interacțiunile dinamice dintre planete, cum ar fi coliziunile sau ejecțiile, influențează arhitectura finală”, a explicat Mishra.
Un „vortex polar” uriaș fără precedent a avut loc pe suprafața Soarelui
Praful de pe Lună ne-ar putea ajuta să evităm supraîncălzirea planetei noastre
Dovada că până și stelele migrează! Ce au descoperit astronomii în galaxia Andromeda?