Găurile de vierme ar putea fi cei mai puternici „ochi” de pe cerul nostru

Obiectele masive, cum ar fi stelele, pot concentra lumina provenită de la obiecte mai îndepărtate, un proces cunoscut sub numele de „microlentile”, iar o nouă modelare sugerează că găurile de vierme pot face acest lucru într-o măsură uimitoare.

O echipă de oameni de știință chinezi a reunit două revelații majore din Teoria Relativității Generale și a constatat că acestea ar putea indica ceva interesant atunci când vine vorba de găsirea găurilor de vierme.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Găurile de vierme sunt descrise drept tuneluri prin spațiu-timp care leagă două regiuni îndepărtate, permițând scurtături care evită necesitatea de a parcurge distanțe imense. „Microlentilele”, în ciuda denumirii, sunt obiecte suficient de masive pentru a distorsiona mișcarea luminii, formând o lentilă suplimentară care poate da un impuls dispozitivelor optice de pe Pământ.

În cadrul fizicii există mari dezbateri cu privire la posibilitatea de a folosi găurile de vierme pentru a călători în părți îndepărtate ale Universului și poate chiar pentru a trimite mesaje înapoi. Totuși, chiar dacă acest lucru se dovedește a fi imposibil sau dincolo de capacitatea noastră pe termen mediu, găurile de vierme ar putea fi foarte utile. Un model sugerează că găurile de vierme ar putea spori puterea noastră de a vedea obiecte îndepărtate de până la 100.000 de ori, scrie IFL Science.

Totuși, pentru ca acest lucru să funcționeze, trebuie mai întâi să găsim unele.

Găurile de vierme sunt descrise drept tuneluri prin spațiu-timp

Nu știm încă dacă există găuri de vierme, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe fizicieni să se gândească îndelung la cum ar fi acestea dacă ar exista, inclusiv să găsească o serie de subcategorii diferite. „Microlentilele”, pe de altă parte, sunt cu siguranță reale. De exemplu, le-am folosit pentru a descoperi planete care plutesc liber și pe care nu am fi putut să le observăm în alte moduri.

Verișoarele lor mai mari, lentilele gravitaționale galactice, sunt motivul pentru care Telescopul Spațial James Webb (JWST) a observat structuri de la scurt timp după Big Bang, folosind impulsul de putere oferit de galaxiile de prim-plan plasate corespunzător.

Rudele găurilor de vierme, găurile negre, sunt lentile gravitaționale puternice, îndoind lumina care nu se apropie suficient de mult pentru a fi prinsă în întregime în jurul lor. Prin urmare, dr. Lei-Hua Liu de la Universitatea Jishou și co-autorii săi au considerat că găurile de vierme ar avea propriile lor efecte de lentilă. Savanții au modelat aceste efecte pentru cazul unei găuri de vierme sferic simetrice încărcate electric.

Lentilele gravitaționale creează frecvent mai multe imagini ale aceluiași obiect mai îndepărtat, care pot fi comparate între ele pentru a obține o imagine completă. Autorii au descoperit că găurile de vierme pot produce până la trei imagini ale unor obiecte situate mult dincolo de ele. În acest caz, una dintre imagini ar fi mai mărită decât celelalte două.

Găurile de vierme leagă două regiuni îndepărtate

Autorii concluzionează că, în funcție de orientarea observatorului, a găurii de vierme și a obiectului îndepărtat, imaginile produse ar putea fi de la de o sută de ori mai mici decât în lipsa găurii de vierme, până la mărite de 100.000 de ori.

Având în vedere că evenimentele de microlensing cu o mărire de zece sunt considerate mari, aceasta este într-adevăr o scară diferită. Cu toate acestea, se explică în lucrare, dacă găurile de vierme există, acestea „s-ar comporta ca o masă negativă macroscopică și ar oferi semnale unice în astrofizică”.

O masă negativă directă ar avea, probabil, un efect asupra luminii de aceeași mărime, dar în sens opus, față de una pozitivă.

„Gaura de vierme ar trebui să se comporte ca o masă pozitivă în regiunea îndepărtată și ca o masă negativă în regiunea mai apropiată”. Această combinație, împreună cu efectele sarcinii electrice a găurii de vierme, se adaugă la potențialul unei măriri imense.

Potențialul de a folosi găurile de vierme ca amplificatoare de telescoape superputernice este cu siguranță incitant, dar simpla descoperire a uneia ar putea fi mai importantă pentru ceea ce ne-ar putea învăța o astfel de descoperire despre fizică. Dacă găurile de vierme chiar măresc obiectele îndepărtate atât de mult, chiar și ocazional, am putea fi capabili să le identificăm căutând obiecte excepțional de îndepărtate care par mult mai strălucitoare și mai mari decât ar trebui, iar apoi să identificăm obiectul responsabil.

Lucrarea este publicată în Physical Review D.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Fizicienii susțin că omenirea ar fi detectat deja „găuri de vierme”

Un astrofizician spune că este posibil să fi observat deja găuri de vierme făcute de extratereștri

Găuri negre sau găuri de vierme? O nouă descoperire inaugurează o eră nouă în studierea cosmosului

Ce sunt găurile de vierme și cum ar putea deveni „traversabile”?