Există mai multe maree decât se credea până acum. Cele mai noi au fost descoperite în câmpul magnetic al Terrei, regiunea de plasmă rece în formă de gogoașă care ne înconjoară planeta deasupra atmosferei.
Pe vremea lui Shakespeare nu se știa că mareele sunt cauzate de Lună, cu atât mai puțin că scoarța și atmosfera Pământului se umflă ușor în același timp cu oceanul. Nu se știa nici că Pământul este înconjurat de o regiune de protoni și electroni disociați, unde, s-a descoperit recent, de asemenea există maree.
Acest fapt a fost dezvăluit într-o nouă lucrare folosind patruzeci de ani de date preluate de sateliți care pot observa câmpul magnetic al Terrei. Cu toate acestea, se dovedește că ciclul magnetosferei nu este același cu cel observat pentru alte părți ale Pământului.
Magnetosfera interioară este o regiune de plasmă magnetizată care urmează liniile câmpului geomagnetic în sus de la ionosferă, din care plasma se ridică în timpul zilei, înainte de a coborî înapoi noaptea.
Deși dr. Chao Xiao, de la Universitatea Shandong, din China, și coautorii au găsit un model clar în datele satelitare ale magnetosferei interioare, ei explică în lucrarea lor că „semnalul posedă periodicități diurne (și lunare) distincte, care sunt diferite de variațiile semidiurne (și semilunare) dominante în efectele mareelor lunare observate anterior în alte regiuni”.
Folosind măsurătorile prin satelit ale limitei exterioare a magnetosferei interioare culese din 1977 până în 2015, lucrarea constată că mareele pot fi greu de detectat în perioadele de activitate solară ridicată. Cu toate acestea, atunci când o astfel de interferență este scăzută, pot fi observate modele clare pe baza locației și fazei Lunii. Fluxul apare cu aproximativ șase ore înainte ca Luna să se afle deasupra acelui punct, spre deosebire de mareele din lichide, solide sau gaze.
Autorii le atribuie aceste efecte perturbațiilor din câmpul electric radial al Pământului, deși nu sunt siguri de legătura cauzală.
După cum se menționează în lucrare, mareele nu sunt importante doar pentru navigare. Lăsând deoparte întrebarea dacă suntem în sfârșit gata să extragem cantități semnificative de energie din creșterea și descreșterea de două ori pe zi a oceanelor, mareele de uscat pot provoca cutremure și activitate vulcanică.
„Mareea oceanului poate influența fluxul de căldură din regiunile ecuatoriale către cele polare”, notează lucrarea, iar zona tidală poate fi motivul pentru care viața a ieșit din oceane.
„Mareele atmosferice au un impact global asupra precipitațiilor”, adaugă lucrarea, sugerând că poate mareele din plasmă ar putea conta și ele într-un fel pe care urmează să îl descoperim.
Pe lângă orice consecințe terestre, plasmele sunt comune în spațiu, iar cunoașterea faptului că corpurile astronomice pot induce maree în ele ar putea fi utilă pentru modelarea comportamentului lor în multe alte circumstanțe, notează IFL Science.
Lucrarea este publicată în Nature Physics.
Telescopul Webb a descoperit cea mai rece gheață din Universul cunoscut
Ceva ciudat se întâmplă pe satelitul acoperit cu „zăpadă” al lui Saturn
Ondulațiile din țesătura Universului pot dezvălui începutul timpului
Imagini uimitoare dezvăluie detalii precise ale Căii Lactee, captate de două mari radiotelescoape