Plantele s-ar putea să nu-și mai revină complet niciodată după agricultură

Agricultura este considerată o perturbare majoră pentru sistemele ecologice, iar diversitatea plantelor s-ar putea recupera pe terenurile agricole degradate doar după foarte mult timp.

Fără intervenții active de restaurare, recuperarea poate dura foarte mult și este adesea incompletă, așa cum a arătat o echipă de cercetători condusă de Centrul German pentru Cercetare Integrativă a Biodiversităţii (iDiv), Universitatea Leipzig (UL), Martin-Luther-University Halle-Wittenberg (MLU) și Centrul Helmholtz pentru Cercetarea Mediului (UFZ).

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

Studiul, care a fost publicat în Journal of Ecology, aduce noi informații despre procesul de recuperare la diferite scări în fostele situri agricole, indicând intervenții specifice de restaurare care ar putea crește biodiversitatea.

Ce se întâmplă cu diversitatea plantelor pe terenurile agricole?

Utilizarea terenurilor, cum ar fi transformarea habitatelor naturale în zone agricole, este cel mai important factor de pierdere a biodiversităţii la nivel mondial. Cu toate acestea, s-ar putea presupune că, având suficient timp la dispoziție, eliminarea perturbărilor antropice majore va permite refacerea biodiversității.

Restaurarea ecologică este știința și practica de direcționare și accelerare a recuperării ecosistemelor perturbate. În conformitate cu Ținta 2 din Cadrul global pentru biodiversitate adoptat recent al Convenției ONU privind biodiversitatea (CBD), cel puțin 30% din zonele degradate terestre, de apă interioară și de coastă și ecosistemele marine ar trebui să fie în curs de restaurare efectivă până în 2030.

Pentru a afla mai multe despre cum să recupereze diversitatea plantelor în fostele situri agricole, cercetătorii au măsurat recuperarea biodiversității și a compoziției speciilor în 17 pajiști temperate din Minnesota (SUA). Aceste pajiști au fost arate și folosite pentru agricultură, dar diferite câmpuri au fost abandonate între 1927 și 2015 pentru a putea fi urmărită succesiunea naturală și refacerea vegetației.

Cercetătorii au comparat aceste situri abandonate cu situri care nu au fost niciodată arate, care au acționat ca referință și ca modele pentru cum ar putea arăta sistemele naturale.

Cât timp durează recuperarea unui astfel de teren?

„Ceea ce am vrut să știm a fost cât de repede își pot recâștiga biodiversitatea pajiștile complet perturbate dacă sunt lăsate să-și revină. Înțelegerea acestui proces de recuperare ne poate oferi o perspectivă asupra modului în care îl putem ajuta și accelera folosind restaurarea”, spune Emma Ladouceur, de la iDiv, MLU și UL și UFZ.

Cercetătorii au descoperit că, chiar și după 80 de ani, câmpurile abandonate nu și-au revenit singure, în comparație cu locurile care nu au fost arate niciodată. Numărul de specii diferite din câmpurile vechi a fost în medie de 65% din numărul celor din locurile care nu au fost arate niciodată.

În plus, tipurile de specii de plante care au trăit la fața locului și-au revenit în timp, dar nu complet. Atunci când câmpurile și-au revenit pentru prima dată, au fost colonizate de specii care erau unice pentru vechile situri de câmp, cum ar fi multe specii de buruieni tolerante la perturbări, scrie Phys.org.

După ceva timp, multe specii caracteristice siturilor care nu au fost perturbate au colonizat suprafața și au crescut. Cu toate acestea, pe parcursul întregului studiu, au existat 63 de specii native unice pentru siturile care nu au fost arate niciodată, iar câmpurile vechi în curs de recuperare aveau mai multe ierburi și buruieni introduse.

În studiu, cercetătorii s-au concentrat pe recuperarea câmpurilor vechi fără eforturi active de restaurare pentru a favoriza acest proces. Cu ajutorul acestor informații, acțiunile de restaurare pot fi proiectate pentru a ajuta aceste sisteme să se recupereze mai bine.

Ce pot face oamenii pentru a restabili biodiversitatea?

„Printr-o privire atentă la recuperarea compoziției speciilor la diferite scări, ne putem face o idee mai bună despre speciile care ar putea fi vizate în tratamentele de restaurare și cum am putea ajuta diversitatea plantelor să se recupereze cel mai bine”, explică coautorul Stan Harpole, profesor la MLU și șef al Diversității Fiziologice la iDiv și UFZ.

„Măsurile specifice de restaurare ar putea include însămânțarea sau plantarea unor specii despre care știm că nu fac parte din compoziția câmpurilor de recuperare, combinate cu gestionarea speciilor exotice pentru a reduce competiția cu speciile native”, adaugă Emma Ladouceur.

„Prin studiul nostru, arătăm că utilizarea datelor valoroase și rare de la o scară îndelungată și analizarea unor modele importante dependente de spațiu poate duce la rezultate practice care sunt direct relevante pentru politici. De exemplu, rezultatele noastre pot fi folosite pentru a oferi un context important pentru înțelegerea rezultatelor și țintelor restaurării, ca parte a forumurilor internaționale cum ar fi recenta United National Biodiversity Conference (COP15)”, spune autorul principal Jonathan Chase, profesor la MLU și șef al departamentului de sinteză a biodiversității la iDiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai friguros sat din Franța a înregistrat, pentru prima oară în ultimii 140 de ani, o lună fără îngheț

Coarnele de rinocer au devenit mai scurte în ultimul secol

Cum „se joacă” albinele? Un experiment le-a surprins în acțiune!

O nouă specie de bufniță, descoperită în pădurile tropicale din Africa Centrală