Gândiți-vă că o oală cu apă fierbe. Pe măsură ce temperatura atinge punctul de fierbere, în apă se formează bule, care se sparg și se evaporă pe măsură ce apa fierbe. Acest lucru continuă până când nu mai există apă care își schimbă faza din lichid în abur.
Aceasta este, în linii mari, ideea a ceea ce s-a întâmplat în Universul foarte timpuriu, imediat după Big Bang, acum 13,7 miliarde de ani.
Ideea provine de la fizicienii de particule Martin S. Sloth de la Centrul pentru Cosmologie și Fenomenologia Fizicii Particulelor de la Universitatea din Danemarca de Sud și Florian Niedermann de la Institutul Nordic de Fizică Teoretică (NORDITA) din Stockholm. Niedermann este un fost postdoctorand în grupul de cercetare al lui Sloth. În acest nou articol științific, ei prezintă o bază și mai solidă pentru ideea lor.
Trebuie să ne imaginăm că bulele au apărut în diverse locuri în Universul timpuriu. Acestea au devenit mai mari și au început să se ciocnească între ele. În cele din urmă, a existat o stare complicată de bule care se ciocneau, care au eliberat energie și în cele din urmă s-au evaporat, a declarat Martin S. Sloth.
Contextul teoriei lor privind schimbările de fază într-un Univers cu bule este o problemă extrem de interesantă în ceea ce privește calcularea așa-numitei constante Hubble – o valoare care indică viteza de expansiune a Universului. Sloth și Niedermann cred că Universul cu bule joacă un rol în acest caz.
Constanta Hubble poate fi calculată foarte fiabil, de exemplu, prin analiza radiației cosmice de fond sau prin măsurarea vitezei cu care o galaxie sau o stea care explodează se îndepărtează de noi. Potrivit lui Sloth și Niedermann, ambele metode sunt nu numai fiabile, ci și recunoscute științific. Problema este că cele două metode nu conduc la aceeași constantă Hubble. Fizicienii numesc această problemă „tensiunea Hubble”, potrivit EurekAlert.
Sloth și Niedermann cred că au găsit o modalitate de a obține aceeași constantă Hubble, indiferent de metoda folosită. Calea începe cu o tranziție de fază și un Univers bulversat – și astfel un Univers timpuriu, bulversat, este conectat la ,,tensiunea Hubble”.
Baza metodelor este așa-numitul Model Standard, care presupune că în Universul timpuriu existau multe radiații și materie, atât normală, cât și întunecată, și că acestea erau formele dominante de energie. Radiațiile și materia normală erau comprimate într-o plasmă întunecată, fierbinte și densă, ceea ce reprezintă starea Universului în primii 380.000 de ani de la Big Bang.
Atunci când calculele sunt bazate pe modelul standard, se ajunge la rezultate diferite în ceea ce privește viteza de expansiune a Universului – și, prin urmare, la constante Hubble diferite.
Dar poate că o nouă formă de energie întunecată a fost prezentă în Universul timpuriu. Sloth și Niedermann cred că aceasta ar fi explicația.
Așadar, într-un nou studiu, publicat în Physics Letters B, ei denumesc această idee – Noua energie întunecată timpurie – NEDE.
Universul este mai cald decât ar trebui. Să fie de vină fotonii întunecați?
Telescopul Webb a descoperit cea mai rece gheață din Universul cunoscut
Un laser lansat pe coridorul unei universități a doborât un record uimitor
Trei galaxii îndepărtate oferă noi indicii despre Universul timpuriu