Imagini uimitoare dezvăluie detalii precise ale Căii Lactee, captate de două mari radiotelescoape

Programele majore de cercetare astronomică EMU și PEGASUS și-au unit forțele și au rezolvat unul dintre misterele Căii Lactee: unde sunt toate rămășițele de supernove?

Rămășițele de supernove sunt un nor extins de gaz și praf, care marchează ultima fază din viața unei stele, după ce a explodat sub formă de supernova. Dar numărul rămășițelor de supernove pe care astronomii le-au detectat cu ajutorul radiotelescoapelor este prea mic. Modelele prezic de cinci ori mai multe, așa că, unde sunt cele care lipsesc?

Astronomii au combinat observațiile a două dintre cele mai importante radiotelescoape din Australia, ASKAP și radiotelescopul Parkes Murriyang, ca să răspundă la această întrebare.

Gazul dintre stelele Căii Lactee

Noile imagini dezvăluie filamente subțiri și nori aglomerați, asociați cu gazul de hidrogen care umple spațiul dintre stele.

Putem vedea locuri în care se formează noi stele, precum și resturi de supernove. Doar în acest mic petic, doar aproximativ un procent din întreaga cale Lactee, am descoperit mai mult de 20 de noi rămășițe de supernove posibile, în cazul în care doar șapte au fost cunoscute anterior, conform Science Alert.

Aceste descoperiri au fost conduse de doctoranda Brianna Ball de la Universitatea Alberta din Canada, care a lucrat cu supervizorul ei, Roland Kothes, de la Consiliul Național de Cercetare din Canada, care a pregătit imaginea.

Aceste noi descoperiri sugerează că suntem aproape de contabilizarea rămășițelor lipsă.

Cum s-au schimbat galaxiile de-a lungul istoriei Universului?

Profesorul de Astronomie, Andrew Hopkins, conduce programul Harta Evolutivă a Universului sau EMU, un proiect ambițios realizat împreună cu ASKAP pentru a realiza cel mai bun atlas radio al emisferei sudice.

EMU va măsura aproximativ 40 de milioane de noi galaxii îndepărtate și găuri negre supermasive, pentru a ne ajuta să înțelegem cum s-au schimbat galaxiile de-a lungul istoriei Universului.

Primele date EMU au dus deja la descoperirea unor cercuri radio ciudate și au dezvăluit ciudățenii rare, cum ar fi „Dancing Ghosts”.

Interferometrele precum ASKAP simulează deschiderea unui telescop mult mai mare. Cu 36 de antene relativ mici (fiecare cu diametrul de 12 metri), dar cu o distanță de șase kilometri care leagă cele mai îndepărtate dintre acestea, ASKAP imită un singur telescop cu o antenă cu o lățime de șase kilometri.

PEGASUS, unul dintre cele mai mari radiotelescoape

Pentru a recupera aceste informații lipsă, profesorul Andrew Hopkins a apelat la un proiect complementar numit PEGASUS, condus de Ettore Caretti de la Institutul Național de Astrofizică din Italia.

PEGASUS utilizează telescopul Parkes/Murriyang cu diametrul de 64 de metri, unul dintre cele mai mari radiotelescoape cu o singură farfurie din lume, pentru a cartografia cerul.

Chiar și cu o antenă atât de mare, Parkes are o rezoluție destul de limitată. Prin combinarea informațiilor de la Parkes și ASKAP, fiecare dintre ele umple lacunele celeilalte ca să ofere o imagine fidelă a acestei regiuni a galaxiei noastre, Calea Lactee.

Ar putea exista până la 1.500 de noi rămășițe de supernove

Această combinație dezvăluie emisia radio la toate scările pentru a ajuta la descoperirea rămășițelor de supernove care lipsesc.

Corelarea seturilor de date de la EMU și PEGASUS ne va permite să dezvăluim și mai multe bijuterii ascunse. În următorii câțiva ani, vom avea o imagine fără precedent a întregii Căi Lactee, de aproximativ o sută de ori mai mare decât această imagine inițială, dar cu același nivel de detaliu și sensibilitate.

Astronomii estimează că ar putea exista până la 1.500 sau mai multe noi rămășițe de supernove care urmează să fie descoperite. Rezolvarea misterului acestor rămășițe lipsă va duce la noi descoperiri despre istoria Căii Lactee.

Vă mai recomandăm și: 

Algoritmul de supernove a clasificat 1.000 de stele muribunde fără eroare

Astronomii au descoperit cele mai îndepărtate stele din galaxia noastră

Condițiile propice pentru formarea planetelor, posibile datorită stelelor

O monedă bizantină rară ar putea arăta o explozie de supernovă din 1054 e.n.