Telescopul Hubble a surprins ultimele clipe din viața unei stele, devorată de o gaură neagră „flămândă”

Astronomii care folosesc Telescopul Spațial Hubble al NASA au înregistrat în detaliu ultimele momente ale unei stele, în timp ce aceasta este devorată de o gaură neagră.

Acestea sunt denumite „evenimente de întrerupere a mareelor”. Dar formularea nu ascunde violența complexă și crudă a întâlnirii cu o gaură neagră. Există un echilibru între gravitația găurii negre, care trage înăuntru materie stelară, și radiația care aruncă în afară materia.

• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ
• De la nopți obositoare, la coșmaruri: cum ne dă peste cap consumul de alcool

Astronomii se folosesc de Hubble pentru a afla detaliile a ceea ce se întâmplă atunci când o stea rebelă plonjează în abisul gravitațional.

Hubble nu poate fotografia de aproape haosul provocat de evenimentul de maree AT2022dsb, deoarece steaua măcinată se află la aproape 300 de milioane de ani lumină distanță, în centrul galaxiei ESO 583-G004. Dar astronomii au folosit puternica sensibilitate ultravioletă a lui Hubble pentru a studia lumina provenită de la steaua mărunțită, care include hidrogen, carbon și altele.

Aproximativ 100 de evenimente de întrerupere a mareelor în jurul găurilor negre au fost detectate de astronomi cu ajutorul diferitelor telescoape.

Schimbările în starea stelei condamnate au loc în decurs de câteva zile sau luni

NASA a anunțat recent că mai multe dintre observatoarele sale spațiale de înaltă energie au observat un alt eveniment de întrerupere a mareelor în jurul găurilor negre la 1 martie 2021, iar acesta s-a petrecut într-o altă galaxie. Spre deosebire de observațiile Hubble, datele au fost colectate în raze X de la o coroană extrem de fierbinte din jurul găurii negre, care s-a format după ce steaua fusese deja sfâșiată.

„Cu toate acestea, există încă foarte puține evenimente de maree care sunt observate în lumina ultravioletă, având în vedere timpul de observare. Acest lucru este cu adevărat regretabil, deoarece există o mulțime de informații pe care le poți obține din spectrele ultraviolete”, a declarat Emily Engelthaler de la Centrul pentru Astrofizică – Harvard & Smithsonian (CfA) din Cambridge, Massachusetts.

Acest eveniment AT2022dsb a fost surprins pentru prima dată la 1 martie 2022 de către All-Sky Automated Survey for Supernovae (ASAS-SN), o rețea de telescoape terestre care cercetează cerul extragalactic aproximativ o dată pe săptămână pentru a detecta evenimente violente, variabile și tranzitorii care modelează Universul nostru, scrie Phys.org.

Cum au surprins astronomii evenimentul?

Această coliziune energetică a fost suficient de aproape de Pământ și suficient de luminoasă pentru ca astronomii de la Hubble să facă spectroscopie în ultraviolete pe o perioadă mai lungă decât în mod normal.

„În mod obișnuit, aceste evenimente sunt greu de observat. Obții poate câteva observații la începutul perturbației, când este foarte strălucitoare. Programul nostru este diferit prin faptul că este conceput pentru a observa câteva evenimente de maree pe parcursul unui an pentru a vedea ce se întâmplă”, a declarat Peter Maksym de la CfA. „Am văzut acest lucru suficient de devreme pentru a putea observa aceste etape foarte intense de acreție a găurilor negre. Am văzut că rata de acreție a scăzut pe măsură ce s-a transformat într-un picur în timp”.

Datele spectroscopice Hubble sunt interpretate ca provenind de la o zonă de gaz foarte strălucitoare, fierbinte, în formă de gogoașă, care a fost odată steaua. Această zonă, cunoscută sub numele de torus, este de mărimea Sistemului Solar și se învârte în jurul unei găuri negre din mijloc.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Test de cultură generală. Care este diferența dintre o gaură neagră și o gaură de vierme?

Ce a început să facă o gaură neagră la scurt timp după ce a fost creată de oameni în laborator?

Astronomii au găsit o gaură neagră monstruoasă chiar în vecinătatea noastră cosmică

Cea mai apropiată gaură neagră descoperită vreodată. Cum a fost găsită?