Astronomii au descoperit mai mult de 200 de stele variabile îndepărtate, cunoscute sub numele de stele RR Lyrae, sub haloul stelar al Căii Lactee. Cea mai îndepărtată dintre aceste stele se află la mai bine de 1 milion de ani-lumină de Pământ, aproape jumătate până la galaxia noastră învecinată, Andromeda, care se află la 2,5 milioane de ani-lumină distanță.
Impulsurile caracteristice și strălucirea stelelor RR Lyrae le transformă în niște „lumânări standard” excelente pentru măsurarea distanțelor galactice. Aceste noi observații le permit cercetătorilor să depisteze limitele exterioare ale haloului Căii Lactee.
„Acest studiu redefinește ceea ce constituie limitele exterioare ale galaxiei noastre. Calea Lactee și Andromeda sunt atât de mari, încât aproape că nu există spațiu între cele două galaxii”, a declarat Raja GuhaThakurta, profesor și președinte al catedrei de astronomie și astrofizică la Universitatea California din Santa Cruz, SUA, potrivit EurekAlert.
GuhaThakurta a explicat că haloul stelar al galaxiei noastre este mult mai mare decât discul, care are un diametru de aproximativ 100.000 de ani-lumină. Sistemul Solar se află într-unul dintre brațele spiralate ale discului. În mijlocul discului se află o umflătură centrală, iar în jurul acesteia se află haloul, care conține cele mai vechi stele din galaxie și se întinde pe sute de mii de ani-lumină în toate direcțiile.
„Haloul este partea cea mai dificilă de studiat, deoarece limitele exterioare sunt atât de îndepărtate. Stelele sunt foarte rare în comparație cu densitățile stelare ridicate ale discului și ale bulgărelui, dar haloul este dominat de materie întunecată și conține de fapt cea mai mare parte din masa galaxiei”, a declarat GuhaThakurta.
Yuting Feng, un student la doctorat care lucrează cu GuhaThakurta la UCSC, a condus noul studiu și își va prezenta curând descoperirile în cadrul a două conferințe la reuniunea Societății Astronomice Americane din Seattle.
Potrivit lui Feng, studiile anterioare de modelare au calculat că haloul stelar ar trebui să se extindă până la aproximativ 300 de kiloparseci sau un milion de ani-lumină de centrul galactic. Astronomii măsoară distanțele galactice în kiloparseci, astfel că, un kiloparsec este egal cu 3.260 de ani-lumină). Cele 208 stele RR Lyrae detectate de Feng și colegii săi se aflau la distanțe cuprinse între aproximativ 20 și 320 kiloparseci.
Descoperirile se bazează pe datele obținute în cadrul Next Generation Virgo Cluster Survey (NGVS), un program care utilizează Telescopul Canada-Franța-Hawaii (CFHT) pentru a studia un grup de galaxii mult dincolo de Calea Lactee. Sondajul nu a fost conceput pentru a detecta stelele RR Lyrae, așa că cercetătorii au trebuit să le scoată din setul de date.
RR Lyrae sunt stele vechi cu proprietăți fizice foarte specifice care le determină să se extindă și să se contracte într-un ciclu care se repetă în mod regulat.
„Modul în care variază luminozitatea lor seamănă cu un EKG, putând fi interpretat ca bătăile inimii galaxiei, astfel încât luminozitatea crește rapid și scade încet, iar ciclul se repetă perfect cu această formă foarte caracteristică. În plus, dacă le măsori luminozitatea medie, aceasta este aceeași de la o stea la alta. Această combinație este fantastică pentru a studia structura galaxiei”, a declarat GuhaThakurta.
Cerul este plin de stele, unele mai strălucitoare decât altele, dar o stea poate părea strălucitoare pentru că este foarte luminoasă sau pentru că este foarte aproape, iar diferența poate fi greu de făcut. Astronomii pot identifica o stea RR Lyrae după impulsurile sale caracteristice, apoi pot folosi luminozitatea observată pentru a calcula cât de departe se află. Procedurile nu sunt însă simple. Obiecte mai îndepărtate, cum ar fi quasarii, se pot deghiza în stele RR Lyrae.
TESS a detectat un nou „Jupiter fierbinte” care orbitează în jurul unei stele bizare
Stelele „cu erori” continuă să nedumerească astronomii
Telescopul James Webb a descoperit o galaxie uimitoare la marginea Universului
Astronomii au elucidat enigma galaxiilor satelit din Calea Lactee