În cât timp se descompune corpul uman?

După deces, descompunerea corpului uman începe imediat, deși o muncă bună de îmbălsămare poate întârzia dezintegrarea.

În momentul în care o persoană moare, corpul său începe să se descompună pe măsură ce celulele se ofilesc și bacteriile pătrund înăuntru. Dar cât timp durează ca un corp să se descompună complet?

• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ
• De la nopți obositoare, la coșmaruri: cum ne dă peste cap consumul de alcool

Deși descompunerea corpului uman începe la câteva minute după deces, există o serie de variabile, cum ar fi temperatura mediului ambiant, aciditatea solului și materialele sicriului, care pot influența timpul necesar unui corp pentru a se scheletiza.

Cu toate acestea, în medie, un corp îngropat într-un sicriu tipic începe de obicei să se descompună în decurs de un an, dar durează până la un deceniu pentru a se descompune complet, lăsând doar scheletul, explică Daniel Wescott, director al Forensic Anthropology Center din cadrul Texas State University, din SUA.

În cât timp se descompune, în mod obișnuit, corpul uman?

Un corp îngropat fără sicriu, care nu are protecție împotriva insectelor și a altor elemente, se scheletizează de obicei în cinci ani, potrivit lui Nicholas Passalacqua, profesor asociat la Forensic Osteology Research Station din cadrul Western Carolina University, din SUA.

Descompunerea în sine este destul de simplă. Odată ce apare moartea și sângele oxigenat încetează să mai curgă, celulele mor; într-un proces numit autoliză, celulele eliberează enzime (în special cele din lizozomi, care conțin enzime digestive), care descompun celulele, precum și carbohidrați și proteine, conform „The Cell: A Molecular Approach”, scrie Live Science.

Putrefacția sau descompunerea materiei organice fără oxigen de către bacterii, ciuperci sau alte organisme, poate înverzi părți ale pielii unui corp la aproximativ 18 ore după moarte, conform cărții „Evaluation of Postmortem Changes”.

Acest lucru se întâmplă simultan, pe măsură ce bacteriile din abdomen se înmulțesc rapid, creând gaze care fac corpul să se umfle și să miroasă. Putrefacția se accelerează atunci când corpul se află într-un mediu fierbinte, motiv pentru care rămășițele umane sunt adesea păstrate în frigidere până când este timpul pentru înmormântare.

În timpul acestei etape de umflare, pielea căpăta vezicule și marmorare, în care vasele de sânge verzui-negre pot fi văzute prin piele în aproximativ 24-48 de ore după deces, conform „Evaluation of Postmortem Change”.

Starea avansată de putrefacție

În cele din urmă, trupul se dezumflă și, într-un proces cunoscut sub numele de descompunere avansată, organele și țesuturile corpului se înmoaie, iar formele de viață precum insectele și microbii mănâncă țesuturile moi rămase, lăsând doar rămășițele scheletice.

„Descompunerea corpului uman încetinește semnificativ în această etapă scheletică și este nevoie de ani sau decenii pentru ca rămășițele osoase să se dezintegreze”, conform „Evaluation of Postmortem Changes”.

Pentru a întârzia degradarea, îmbălsămătorii pot drena sângele și alte fluide dintr-un cadavru și îl pot înlocui cu fluide de îmbălsămare pe care le injectează în vene. Aceste substanțe chimice, care acționează drept conservanți, opresc activitatea bacteriană care descompune organismul. Deși îmbălsămarea este o practică obișnuită, unele religii o interzic deoarece este considerată o profanare a corpului.

„Îmbălsămarea poate schimba cu adevărat lucrurile”, a spus Wescott pentru Live Science.

O conservare excepțională

Ca exemplu, el a indicat cazul activistului pentru drepturi civile Medgar Evers, care, după uciderea sa, a fost îmbălsămat înainte de înmormântare, în 1963. Când trupul său a fost exhumat pentru probe într-un proces de crimă din 1991, „trupul său era atât de bine păstrat încât i-au permis fiului său să intre să-l vadă”, spune Wescott.

Pentru cei care sunt îmbălsămați și îngropați într-un sicriu, 5 până la 10 ani reprezintă o cronologie mai tipică de descompunere, a spus el. În acel moment, țesutul a dispărut și rămân doar oasele.

Calitatea muncii de îmbălsămare are, de asemenea, un rol, a spus Wescott. Când a exhumat un corp îmbălsămat îngropat cu 15 ani înainte, a descoperit că acesta s-a scheletizat parțial pentru că sicriul s-a stricat. Un alt corp îmbălsămat pe care l-a exhumat fusese îngropat de doar un an și „arăta de parcă tocmai ar fi murit, dar avea niște mucegaiuri crescute pe ea”, și-a amintit el.

Descompunerea corpului uman depinde și de materialele sicriului și de sol

Locul înmormântării poate avea și el un impact. Dacă sicriul este îngropat într-un sol acid, acesta se va eroda mai repede, expunând corpul la elemente, inclusiv la insecte, care favorizează descompunerea corpului uman.

Mai există alți câțiva factori la care majoritatea oamenilor nu se gândesc, a spus Wescott. Într-un cadru în aer liber, persoanele obeze se descompun mai rapid la început, dar încetinesc mai târziu, deoarece larvele preferă țesutul muscular în defavoarea grăsimii. Chimioterapia și antibioticele utilizate înainte de moarte pot avea, de asemenea, un impact imens asupra cariilor, deoarece ambele ucid unele dintre bacteriile implicate în proces.

Oricât de ciudat ar suna, căptușeala sicriului ar putea avea, de asemenea, o influență asupra ritmului de descompunere, a spus Wescott. Unele materiale elimină lichidul din corp și pot provoca uscarea acestuia și chiar mumificarea. Dacă materialul reține umiditatea, corpul s-ar putea îmbiba în propriile sale fluide și se poate descompune mai repede.

Vă recomandăm să citiți și:

Reprizele scurte de activitate fizică pot reduce riscul de deces prematur

Creierul uman este atât de moale, încât se prăbușește sub propria greutate

Oamenii de știință au deslușit secretul unui somn mai bun

Tot ce credeam că știm despre auz, pus la îndoială de noi cercetări