Influențarea creșterii plantelor în urma climei tot mai calde pare că aduce modificări și în privința obiceiului de hrană al erbivorelor.
Pe măsură ce zona arctică se încălzește de la un an la altul, cresc și îngrijorările cu privire la soarta renilor lui Moș Crăciun.
Însă, într-un colț îndepărtat din Nord, în Svalbard (teritoriu insular în Oceanul Arctic), Rudolf și prietenii lui o duc cum nu se poate mai bine.
Temperaturile tot mai calde stimulează creșterea plantelor și oferă renilor din Svalbard mai mult timp pentru a-și suplimenta rezervele de grăsime. Iar cercetătorii au observat că aceștia și-au modificat și dieta și preferă iarba care apare ca o „înghețată pe băț” – adică firele de iarbă cresc și străpung gheața și zăpada.
Mai mici, dar mai rotofei decât verii îndepărtați din Laponia (dar și ei cu coarne impresionante, desigur), renii din Svalbard populează aproape toate zonele non-glaciare din arhipelag, care se află la o distanță de aproximativ 800 de kilometri depărtare de Polul Nord. Și, la fel ca oricare în altă regiune arctică, în Svalbard au căzut ninsori abundente și episoade de lapoviță (tot mai frecvent în ultimii ani), iar asta presupune un efort suplimentar din partea renilor când sapă în pământ după hrană.
Tot în acest context, raportările privind foametea în masă din Rusia și scăderea populației de reni caribou din Alaska și Canada au ridicat și ele preocupări pentru soarta renilor din Svalbard. Însă, în cea mai productivă zonă a arhipelagului, populația acestor erbivore se pare că a crescut în ultimele decade, potrivit The Guardian.
Pentru a afla ce a dus la creșterea acestei populații de animale, doctorandul Tamara Hiltunen, de la Universitatea Oulu din Finlanda, s-a aplecat asupra unor probe de sânge recoltate în iernile trecute, în cadrul unui alt studiu de monitorizare.
Astfel, Tamara și colegii ei au comparat proporțiile de carbon și izotopii de nitrogen din aceste probe pentru a deduce tipul de plante consumat de reni cu câteva săptămâni înainte de recoltare.
Rezultatul cercetării a arătat că între anii 1995 și 2012, o perioadă în care lapovița deja a devenit un fenomen normal pentru zonă, au crescut temperaturile de iarnă, dar și numărul de reni. Pentru meniul animalelor, asta a presupus o trecere de la iarbă joasă (asemănătoare cu mușchii) la cea înaltă (precum graminoidul – specie de iarbă cu frunze înguste și lungi).
„Lungimea naturală a tulpinii graminoidului permite ca acest furaj să fie disponibil pentru animale, chiar dacă la nivelul solului avem în jur de un centimetru de gheață. Astfel, ele au echivalentul unei înghețate pe băț, care este suficient de nutritivă ca animalele să se poată susține, chiar și în perioadele stresante ale iernii”, a explicat profesorul Jeffrey Welker, de la Universitatea Oulu, care a supravegheat cercetarea.
De ce se simt oamenii singuri de Crăciun? Iată ce spun studiile
Originile mai puțin creștine ale Crăciunului. Cum a apărut cea mai așteptată sărbătoare din an?
Cum era sărbătorit Crăciunul în Evul Mediu?
10 versiuni ale lui Moș Crăciun. Cine aduce cadouri în Islanda sau Iran?