Cercetătorii de la Institutul de Geologie și Geofizică (IGG) din cadrul Academiei Chineze de Științe au lansat un studiu care indică faptul că vântul solar creează apă pe Lună.
Utilizarea probelor prelevate de misiunea Chang’e-5 a Chinei susține, de asemenea, dovezi ale prezenței apei din datele de teledetecție ale suprafeței Lunii.
Recent, a existat mult interes pentru cantitatea, locația și sursa de apă de pe suprafața Lunii, deoarece aceasta este atât de importantă pentru viitoarele călătorii în spațiu.
O echipă comună de cercetare de la Centrul Național de Științe Spațiale (NSSC) și Institutul de Geologie și Geofizică, ambele parte din Academia Chineză de Științe (CAS), a descoperit că marginile grăunțelor de strat lunar returnate de Chang’e-5 au concentrații ridicate de hidrogen și rapoarte scăzute deuteriu/hidrogen (D/H), notează Interesting Engineering.
Acest lucru susține ipoteza conform căreia vântul solar creează apă pe Lună.
Cercetătorii au simulat reținerea hidrogenului în regolitul lunar la diferite temperaturi. Ei au descoperit că apa din sud-vest ar putea rămâne pe suprafața Lunii la latitudini medii și înalte.
Autorul studiului, prof. Lin Yangting de la IGG, a declarat că regolitul lunar polar „ar putea conține mai multă apă decât mostrele analizate de Chang’e-5”.
Conform cercetărilor anterioare, cantitatea de apă (OH/H2O) de pe suprafața Lunii se modifică în funcție de latitudine și de oră (până la 200 de părți per milion, sau ppm). O astfel de diferență notabilă sugerează o rată rapidă de desorbție a suprafeței Lunare.
Misiunea Chang’e-5 a returnat mostre de regolit dintr-o poziție aflată la o latitudine medie (43,06°N), spre deosebire de cele șase misiuni Apollo și trei Misiuni Luna, care au aselenizat toate la latitudini joase (8,97°S–26,13°N).
În plus, probele Chang’e-5 au fost luate din cel mai uscat substrat bazaltic și din cei mai tineri bazalți Lunari. Eșantioanele Chang’e-5 sunt necesare pentru a determina unde și cât timp rămâne apa din vânturile solare în regolit.
Misiunea Chang’e-5 a adus înapoi 17 bucăți mici de strat Lunar, care au fost folosite pentru a determina raportul dintre deuteriu și hidrogen și profilul de adâncime NanoSIMS.
Cea mai mare parte a marginilor grăunțelor de regolit (primii 100 nm) au avut valori scăzute de deuteriu și conținut ridicat de hidrogen (1.116-2.516 ppm), ceea ce a indicat o origine din vânturi solare. Pe baza mărimii grăunțelor și a cantității de hidrogen din regolitul lunar aduse de Chang’e-5, s-a constatat că conținutul de apă obținut din vânturi solare este de 46 ppm.
Acest rezultat este similar cu cel al teledetecției.
Încălzirea unora dintre grăunțe a arătat că hidrogenul adăugat de vânturile solare ar putea rămâne acolo după ce grăunțele sunt îngropate. Folosind aceste informații și ceea ce știau deja din alte studii, cercetătorii au realizat un model al echilibrului dinamic dintre implantarea și degazarea hidrogenului din vânt solar în grăunțele de regolit Lunar.
Acest model a arătat că temperatura (datorită latitudinii de pe suprafața Lunii) este un factor cheie în modul în care hidrogenul este introdus și se mișcă prin regolitul lunar.
Pe baza acestei teorii, cercetătorii cred că marginile grăunțelor de regolit de la polii Lunii ar putea avea chiar mai mult hidrogen decât se află în mostrele lor.
Potrivit profesorului Lin, „această descoperire este de mare importanță pentru viitoarea utilizare a resurselor de apă de pe Lună”.
„De asemenea, prin sortarea și încălzirea particulelor, este relativ ușor să exploatezi și să folosești apa conținută în regolitul lunar”, a adăugat el.
Studiul poate fi vizualizat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Test de cultură generală. Câte Pământuri ar încăpea în Soare?
Cometele ar fi transportat ingredientele vieții pe Europa, luna lui Jupiter
De ce sunt unele planete înconjurate de inele și cum s-au format acestea?
Rămâi cu bine, InSight! Sonda aflată pe Marte nu mai răspunde mesajelor de pe Pământ