Descoperire fascinantă în domeniul fuziunii, posibilă cu laserul gigantic din „Star Trek”
O nouă descoperire a fost realizată într-un timp incredibil de scurt, mai puțin decât îi ia unui fascicul de lumină să se deplaseze un centimetru. În acea clipă, fuziunea nucleară ca sursă de energie a trecut de la un vis îndepărtat la realitate. Lumea se confruntă acum cu implicațiile acestei etape istorice. Pentru Arthur Pak și alți oameni de știință care au petrecut decenii pentru a ajunge în acest punct, munca abia începe.
Pak și colegii săi de la Laboratorul Național Lawrence Livermore se confruntă acum cu o sarcină descurajantă: Să perfecționeze utilizarea celui mai mare laser din lume, găzduit în National Ignition Facility a laboratorului, pe care fanii științifico-fantastici îl vor recunoaște din filmul „Star Trek: Into Darkness”, atunci când a fost folosit ca decor pentru reactorul principal al navei Enterprise.
Laserul a tras 192 de fascicule în trei impulsuri atent modulate către un cilindru care conținea o capsulă minusculă de diamant umplută cu hidrogen, în încercarea de a declanșa prima reacție de fuziune care a produs mai multă energie decât a fost nevoie pentru a o crea.
A reușit, deschizând calea spre ceea ce oamenii de știință speră că va fi într-o zi o nouă sursă de energie, fără emisii de carbon, care va permite oamenilor să exploateze aceeași sursă de energie care luminează stelele.
Aceeași sursă de energie care luminează stelele
În ultimele câteva luni, echipa a verificat un număr cheie de neutroni produși de explozie.
Echipa de la Lawrence Livermore – un laborator de cercetare finanțat de guvern – va efectua probabil următorul test în luna februarie, urmând ca în lunile următoare să se desfășoare alte câteva experimente. Scopul va fi acela de a continua să crească cantitatea de energie produsă în reacție.
Majoritatea experților estimează că mai sunt cel puțin 20-30 de ani până când tehnologia fuziunii va deveni viabilă la o scară suficient de mare și de accesibilă pentru a produce energie comercială, scrie Phys.org.
Acest interval de timp plasează fuziunea în afara domeniului de aplicare al utilizării semnificative pentru a atinge obiectivele mondiale de zero emisii nete până în 2050. În acest sens, fuziunea ar putea fi sursa de energie fără emisii de carbon a viitorului, dar nu și a actualei tranziții energetice globale, care se confruntă cu obstacole continue.
Calea spre o nouă sursă de energie
Lovitura laser reușită a produs reacții de fuziune care au generat 3,15 megajouli de putere, depășind cei 2,05 megajouli impuși de laser.
A fost un prag major, prima dată când a ieșit mai multă energie decât a intrat din laser. Dar ecuația trebuie să se încline mult mai mult în direcția cantității de energie care iese pentru a deveni viabilă din punct de vedere comercial.
Principala idee concurentă se numește confinare magnetică, cu sisteme care creează un nor de plasmă, supraîncălzită la sute de milioane de grade, care poate declanșa o reacție de fuziune. Magneți puternici controlează plasma și susțin reacția.
Această abordare nu a obținut încă un câștig net de energie și se confruntă cu provocări, inclusiv dezvoltarea unor magneți mai buni și crearea unor materiale care să reziste la temperaturi foarte ridicate și care să poată fi utilizate pentru containerul care să conțină plasma.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Un progres major în fuziunea nucleară ar putea însemna „energie aproape nelimitată”
„Soarele artificial” al Chinei a doborât un nou record mondial pentru fuziunea plasmei