Viteza vântului de pe Neptun i-a uimit pe astronomi. Unele vânturi neptuniene au fost cronometrate cu o viteză mai mare de 2.000 de kilometri pe oră. Până în prezent, acestea sunt cele mai rapide vânturi înregistrate oriunde în Sistemul Solar.
Locația lui Neptun le face cu atât mai interesante. Aici, pe Pământ, energia solară este cea care determină vânturile noastre. Cu toate acestea, Neptun este a opta planetă din Sistemul Solar, de aproximativ 30 de ori mai departe de Soare decât noi. Distanța dintre Neptun și steaua sa mamă are o lățime uluitoare de 4,5 miliarde de kilometri.
Din cauza acestei mari diferențe, Neptun primește relativ puțină energie solară. Așa că ne-am putea aștepta ca acesta să aibă vânturi slabe sau inexistente. Faptul că în realitatea este contrariul, reflectă compoziția dinamică și misterioasă a unei lumi cu adevărat extraterestre.
Astronomii obișnuiau să împartă planetele în două mari categorii. Prima, numită planete terestre, includea Mercur, Pământul, Venus și Marte. Toate cele patru corpuri sunt alcătuite în mare parte din metale sau roci silicatice și au suprafețe exterioare solide.
Înainte de anii 1990, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun erau grupate în cel de-al doilea grup: giganții gazoși. „Gigant” este o etichetă potrivită. Jupiter este cu ușurință cea mai mare planetă din Sistemul nostru Solar.
Până la sfârșitul mileniului, însă, oamenii de știință și-au dat seama că jumătate dintre acești presupuși ,,giganți gazoși” sunt fundamental diferiți de cealaltă jumătate. Este adevărat, toate cele patru corpuri nu au un exterior solid. Dar Jupiter și Saturn sunt alcătuite predominant din hidrogen și heliu gazos. Nu se poate spune același lucru despre Uranus sau Neptun, ale căror componente majore sunt de fapt elemente mai grele.
Sub un strat exterior rarefiat de heliu, hidrogen și metan, ambele lumi au o manta groasă. Acest strat este încărcat cu gheață și formele solide și cristalizate ale amoniacului și metanului. Mai jos, fiecare planetă are un nucleu interior care ar putea fi stâncos și de mărimea Pământului.
Astăzi, Uranus și Neptun nu mai sunt considerate giganți gazoși. În schimb, ele au fost plasate într-o a treia categorie de planete pe care astronomii le numesc giganți de gheață.
Uranus nu eliberează prea multă căldură în exces în spațiu, însă Neptun – ca și Jupiter și Saturn – emite mai multă energie decât primește de la Soare. Chiar și așa, Neptun este considerată cea mai rece planetă din Sistemul Solar. În unele părți ale atmosferei exterioare, temperaturile sunt susceptibile să atingă -218 grade Celsius. Poate că acest lucru ajută la explicarea vitezei ultra-rapide a vânturilor de pe Neptun. Se crede că frigul atmosferic reduce frecarea, permițând vânturilor să se miște mai liber.
Vorbind despre modelele meteorologice, atunci când nava spațială Voyager 2 a vizitat Neptun în 1989, a fotografiat o furtună de formă ovală cu un diametru de 13.000 de kilometri.
Supranumită „Marea Pată Întunecată”, aceasta a dispărut până când Telescopul Spațial Hubble a realizat o nouă rundă de fotografii în 1994. În total, au fost documentate o jumătate de duzină de sisteme de furtuni neptuniene de acest tip, scrie HowStuffWorks.
Cercetările publicate în 2019 indică faptul că furtunile durează între doi și șase ani fiecare. În comparație cu Marea Pată Roșie a lui Jupiter – o furtună care durează cel puțin din anul 1830 d.Hr. – aceasta este o durată de viață destul de scurtă.
Test de cultură generală. Ce planetă se rotește în sens invers?
Test de cultură generală. Care planetă mai este numită și „Steaua dimineții”?
Astronomii au descoperit o „planetă infernală”, condamnată de o atracție fatală