Este ușor să ne gândim la polii geomagnetici ai Pământului ca la niște caracteristici fixe, dar niciunul dintre poli nu este staționar, fiecare rămânând într-o stare permanentă de flux, după cum o arată chiar Polul Nord Magnetic.
De când a fost prima oară documentat de oamenii de știință în 1830, Polul Nord Magnetic a străbătut aproximativ 2.250 de kilometri pe întinderile superioare ale emisferei nordice, din Canada spre Siberia. Între 1990 și 2005, ritmul acestei mișcări s-a accelerat de la mai puțin de 15 kilometri pe an la aproximativ 50 – 60 de kilometri pe an, conform IFLScience.
Un studiu, publicat în jurnalul Nature Geoscience, susține că schimbările pot fi explicate prin mișcări de du-te-vino între două „pete” magnetice de material topit din interiorul planetei, provocând o schimbare titanică a câmpului său magnetic.
Polul Nord Magnetic este punctul în care câmpul magnetic al Pământului este îndreptat vertical în jos, dictat de fierul topit care se mișcă în interiorul Pământului prin intermediul curenților de convecție.
Se pare că recenta deplasare spre Siberia este cauzată de o întrerupere a modelului de curgere în interiorul Pământului, care a avut loc între 1970 și 1999. Schimbarea a dus la alungirea zonei canadiene și la pierderea influenței sale asupra magnetosferei, ceea ce a făcut ca polul să se deplaseze spre Siberia.
„Ceea ce am descoperit este că poziția Polului Nord Magnetic este controlată de două zone de câmp magnetic: una sub Canada și una sub Siberia. Și acționează ca un efect al bătăliei, care controlează poziția polului”, a explicat dr. Phil Livermore, autorul principal al studiului de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie.
„Acum, din punct de vedere istoric, zona canadiană a câștigat bătălia și de aceea polul a fost centrat deasupra Canadei, dar, în ultimele decenii, zona canadiană a slăbit, iar cea siberiană s-a întărit ușor. Acest lucru explică de ce polul a accelerat brusc față de poziția sa istorică”, a adăugat Livermore.
Cercetătorii au ajuns la această concluzie folosind datele colectate de sateliții Swarm ai Agenției Spațiale Europene (ESA). Acest trio de sateliți orbitează în jurul Pământului și măsoară cu precizie semnalele magnetice care provin din nucleul, mantaua, crusta și oceanele planetei noastre, precum și din ionosferă și magnetosferă.
Supravegherea magnetică a Pământului nu este importantă doar pentru studii științifice abstracte. Câmpul magnetic servește ca un scut de energie geomagnetică care protejează Pământul de radiațiile solare distructive. De asemenea, câmpul magnetic este imperativ pentru multe sisteme de navigație, de la umila busolă până la GPS.
O crăpătură în câmpul magnetic al Pământului a rămas deschisă timp de 14 ore