Cum ar fi dacă am putea să scăpăm dintr-odată de toate fricile? Cercetătorii din Germania cred că metoda stimulării electrice ar putea pur și simplu să oprească temerile, prevenind răspunsul la frică, care apare atunci când unii oameni văd lucruri de care se tem.
Prin electrocutarea unor regiuni specifice ale creierului, oamenii nu au mai avut acea reacție involuntară de frică atunci când au fost expuși la stimulii fobiei. Studiul marchează un progres semnificativ în terapiile privind traumele și anxietatea. Cercetarea a fost publicată în Translational Psychiatry.
Oricât de contraproductivă ar părea, frica este o parte esențială din abilitatea oamenilor de a supraviețui. Se crede că anumite fobii, cum ar fi cea de șerpi sau de păianjeni, au avut o origine evolutivă, care datează din vremurile în care oamenii timpurii care se fereau de creaturi veninoase aveau mai multe șanse să supraviețuiască, potrivit IFLScience.
Frica ne crește ritmul cardiac, făcându-ne mult mai alerți în situații periculoase și poate să ne ajute să luăm anumite decizii de luptă sau fugă („fight or flight response”), care pot face diferența între viață și moarte.
Reținem informații despre ceea ce ar trebui să ne temem, astfel încât să răspundem rapid semnalelor de frică data viitoare. Aceasta se numește „reamintirea memoriei fricii”.
Uneori descoperim că ceva s-ar putea să fie o amenințare, dar expunerea constantă la indicii asociate ne învață că nu mai avem de ce să ne temem și că răspunsul nostru la frica acelor indicii nu mai apare involuntar. Acest lucru se numește „dispariția fricii”.
Totuși, această dispariție a fricii nu apare întotdeauna, mai ales după evenimente traumatice. În ciuda expunerii repetate la indicii care ar putea arăta că nu există nimic de care să ne temem, corpul nostru încă reacționează în același fel, iar asta poate contribui la apariția tulburărilor mintale.
„Din fericire, însă, cunoaștem destul de bine zonele creierului care stau la baza dispariției fricii și, prin urmare, am vrut să investigăm dacă stimularea electrică non-invazivă a acestor zone ar putea îmbunătăți reducerea fricii pe termen lung”, a spus unul dintre autorii studiului, Christoph Szeska, de la Universitatea din Potsdam, Germania.
Ca să testeze dacă stimularea transcraniană non-invazivă ar putea ajuta, cercetătorii au trimis curent în cortexul prefrontal ventromedial al unui grup de 20 de studenți. Alți 20 de studenți au fost supuși unui experiment simulat. Nimeni nu știa care dintre studenți vor primi curentul electric, cu excepția cercetătorilor care nu conduceau experimentul. Participanților li s-au monitorizat ritmul cardiac și mișcările ochilor.
Fiecare student a primit un șoc inconfortabil, însă nu dureros, într-o mână și un zgomot surprinzător, pentru a provoca un răspuns de șoc și a încerca să inducă frica. După ce li s-a creat o imagine a fricii, cercetătorii au încercat să facă frica să dispară prin prezentarea acelorași imagini, dar fără șocuri. Apoi au folosit stimularea electrică a creierului (tDSC) înainte să le arate din nou imaginile și să le măsoare răspunsul. Cei care au primit stimularea au raportat că se așteptau la șocurile electrice, dar corpurile lor făceau ceva diferit. În comparație cu grupul de control, ei nu au experimentat răspunsul involuntar la frică. În cazul grupului simulat, corpurile lor încă se pregăteau pentru șoc.
Deși există limitări care pot fi abordate, studiul sugerează cât de puternică ar putea fi simularea electrică non-invazivă ca să elimine răspunsul apărut la detectarea fricii în cazul pacienților cu traumatisme, dacă mecanismele care stau la baza acestora sunt identificate în continuare. Cercetătorii speră acum să optimizeze procedura și să o dezvolte mai departe în teste clinice.
Paralizia ar putea fi vindecată prin stimularea măduvei spinării și a activării neuronilor
Oamenii de știință au identificat neuronii care dau naștere fricii
Care sunt cele mai bizare fobii ale noastre. De la frica de buric până la teama de copaci