Nimeni nu a experimentat deocamdată călătoria în timp, cel puțin după cunoștințele actuale, dar oamenii de știință își păstrează curiozitatea cu privire la posibilitatea ca omenirea să ajungă la o astfel de performanță.
După cum arată filme precum „Terminatorul”, „Donnie Darko”, „Înapoi în viitor” și multe altele, deplasarea în timp creează multe probleme ce țin de regulile fundamentale ale Universului. În cazul în care călătorești în timp și oprești prima întâlnire a părinților tăi, cum mai este posibil să exiști și să te întorci în timp?
Călătoria în timp este o problemă monumentală cunoscută drept „grandfather paradox” („paradoxul bunicului”), potrivit Science Alert.
Cu câțiva ani în urmă, studentul la fizică Germain Tobar de la Universitatea din Queensland, Australia, a găsit o modalitate prin care să „ridice numerele la pătrat”, așa încât să facă viabilă călătoria în timp, fără paradoxuri.
„Dinamica clasică spune că, dacă știi starea unui sistem la un moment dat, asta ne poate spune întreaga istorie a sistemului. Totuși, teoria relativității generale a lui Einstein prevede existența buclelor în timp sau a călătoriei în timp atunci când un eveniment se derulaeză simultan în trecut și în viitor, ceea ce, teoretic, dă peste cap studiul dinamicii”, a spus Tobar.
Ceea ce arată calculele este că spațiul și timpul se pot adapta, astfel încât să evite paradoxurile. De exemplu, să ne imaginăm un călător în timp care se întoarce în trecut să oprească răspândirea unei boli. În cazul în care misiunea ar fi fost un succes, călătorul în timp nu ar fi trebuit să se întoarcă în trecut să oprească nicio boală.
Studiul lui Tobar, publicat în Classical and Quantum Gravity, sugerează că boala ar fi scăpat oricum într-un anume fel, printr-o direcție sau o metodă diferită, îndepărtând paradoxul. Orice ar fi făcut călătorul în timp, boala nu ar fi fost oprită.
Munca lui Tobar nu este ușor de aprofundat pentru cei care nu sunt matematicieni. Aceasta analizează influența proceselor deterministe asupra unui număr arbitrar de regiuni din continuumul spațiu-timp și demonstrează cum buclele temporale (așa cum a prezis Einstein) se potrivesc atât cu regulile liberului arbitru, cât și cu cele ale fizicii clasice.
„Matematica se verifică, iar rezultatele sunt de domeniul SF-ului”, a declarat fizicianul Fabio Costa, de la Universitatea din Queensland, coordonatorul cercetării.
Cercetarea a atenuat problemat cu o altă ipoteză, conform căreia călătoria în timp este posibilă, însă călătorii în timp ar fi restricționați în ceea ce fac, pentru a nu mai crea un paradox. În acest model, călătorii în timp au libertatea să facă tot ce doresc, dar paradoxurile nu sunt posibile.
În timp ce numerele ar putea să funcționeze, curbarea spațiului și a timpului pentru a ajunge în trecut rămâne evazivă. Mașinile timpului pe care oamenii de știință le-au conceput până acum sunt atât de sofisticate încât, în prezent, acestea nu există decât sub forma unor calcule pe o pagină.
Totuși, s-ar putea să ajungem acolo într-o bună zi. Stephen Hawking a crezut cu siguranță că acest lucru este posibil. Iar dacă vom reuși, atunci această nouă cercetare sugerează că am fi liberi să facem orice am dori cu lumea din trecut, însă aceasta s-ar reajusta în consecință.
„Oricât ai încerca să creezi un paradox, evenimentele se vor ajusta întotdeauna singure, pentru a evita orice inconsecvență. Gama de procese matematice pe care am descoperit-o arată că, de fapt, călătoria în timp cu liberul arbitru este posibilă în Universul nostru, fără niciun paradox”, a spus Fabio Costa.
Călătoria în timp este matematic posibilă, dar încă irealizabilă. Ce lipseşte
Călătoria în timp ar putea fi posibilă, dar numai cu linii temporale paralele
„Mașina timpului” care poate face filmele mute să arate de parcă au fost produse în zilele noastre