Este posibil ca un mega-tsunami marțian să fi fost cauzat de o coliziune cu un asteroid, similară impactului Chicxulub – care a contribuit la dispariția în masă a tuturor dinozaurilor de pe Pământ în urmă cu 66 de milioane de ani – într-o regiune oceanică de mică adâncime, arată un studiu.
Cercetări anterioare au propus că impactul unui asteroid sau al unei comete în interiorul unui ocean din câmpiile joase nordice marțiene ar fi putut provoca un mega-tsunami în urmă cu aproximativ 3,4 miliarde de ani.
Cu toate acestea, înainte de acest studiu, locația craterului de impact rezultat nu era clară.
Alexis Rodriguez și colegii săi au analizat hărți ale suprafeței lui Marte, create prin combinarea imaginilor din misiunile anterioare pe planetă, și au identificat un crater de impact care ar fi putut provoca mega-tsunamiul.
Craterul – pe care l-au numit Pohl – are un diametru de 110 kilometri și este situat într-o zonă a câmpiei nordice care, potrivit unor studii anterioare, ar fi putut fi acoperită de un ocean, într-o regiune aflată la aproximativ 120 de metri sub nivelul propus al mării, scrie EurekAlert.
Autorii sugerează că Pohl s-ar fi format în urmă cu aproximativ 3,4 miliarde de ani, pe baza poziției sale deasupra și sub rocile datate anterior în această perioadă.
Autorii au simulat coliziuni de asteroizi și comete cu această regiune pentru a testa despre ce tip de impact este vorba și dacă acesta ar fi putut duce la un mega-tsunami.
Ei au descoperit că simulările care au format cratere cu dimensiuni similare cu Pohl au fost cauzate fie de un asteroid de nouă kilometri care a întâlnit o rezistență puternică la sol – eliberând 13 milioane de megatone de energie TNT – fie de un asteroid de trei kilometri care a întâlnit o rezistență slabă la sol – eliberând 0,5 milioane de megatone de energie TNT.
Cantitatea de energie eliberată de Tsar Bomba, cea mai puternică bombă nucleară testată vreodată, a fost de aproximativ 57 de megatone de energie TNT.
Ambele impacturi simulate au format cratere cu diametrul de 110 kilometri și au generat mega-tsunamisuri care au ajuns până la 1.500 de kilometri de la centrul locului de impact.
Analiza mega-tsunamiului provocat de impactul cu asteroidul de trei kilometri a indicat că acest tsunami ar fi putut măsura până la aproximativ 250 de metri înălțime pe uscat.
Autorii sugerează că urmările impactului Pohl propus ar fi putut avea asemănări cu impactul Chicxulub de pe Pământ.
Studiul a fost publicat în Scientific Reports.
Marte ar fi avut atât de multă apă încât planeta ar fi fost acoperită de un ocean global
Viața din Sistemul Solar ar fi început pe Marte, nu pe Pământ
O sondă a detectat „elemente necunoscute” în satelitul natural Phobos al lui Marte