Cercetătorii au descoperit o exoplanetă extrem de tânără de tipul super-Jupiter și au măsurat masa și raza de acțiune ale acesteia. Aceasta este cea mai tânără exoplanetă de acest fel pentru care astronomii au reușit să determine aceste proprietăți.
Experții de la Institutul de Astronomie Max Planck din Heidelberg, Germania, au localizat tânăra planetă – numită HD 114082 b – aflată la 310 ani-lumină depărtare, în constelația Centaurul. Aceasta orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui la o distanță de aproximativ jumătate din cea a Pământului față de Soare.
Exoplaneta este de mărimea lui Jupiter, dar cântărește de opt ori mai mult. Asta o face de două ori mai densă decât Pământul, ceea ce este remarcabil pentru un gigant gazos, dar nici nu se potrivește cu cele mai bune explicații care există în prezent, potrivit IFLScience.
„Planeta HD 114082 b este, în prezent, cea mai tânără planetă gigantă gazoasă, cu masă și rază stabilite. În comparație cu modelele acceptate momentan, HD 114082 b este de două sau de trei ori mai densă decât un gigant gazos tânăr, având doar 15 milioane de ani”, a spus autorul principal al studiului, într-o declarație.
Cel mai popular model de formare a planetelor este cunoscut sub numele de „acreție a nucleului”. Bucățile de material din discul protoplanetar care înconjoară o stea tânără se ciocnesc și fuzionează, acumulându-se într-un nucleu solid de material stâncos care atrage gazul și duce la formarea unui gigant gazos. Acest proces generează căldură și este cunoscut sub numele de „început fierbinte” pentru o planetă.
Scenariul se potrivește cu o mulțime de observații, dar există altele care s-ar potrivi mai bine unui scenariu de „început rece”. În cazul acestui model, gazul materialului din jurul stelei se răcește și se contractă. Odată ce atinge o densitate critică, se transformă într-o planetă. O planetă tânără rece ar putea fi mai densă decât una caldă.
„E mult prea devreme să abandonăm noțiunea de început fierbinte. Ce putem spune este că nu înțelegem încă prea bine formarea planetelor gigante”, a explicat Ralf Launhardt, unul dintre autorii studiului.
Pentru modelul de acreție a nucleului, planeta HD 114082 b este prea mică. Deci, fie s-a răcit mult mai repede decât ar fi fost de așteptat, fie are un nucleu mult mai mare și mai dens, fie ambele. Dar alte două planete foarte tinere asemănătoare lui Jupiter par să fie, de asemenea, mai bine explicate printr-un „început rece”.
„Deși este nevoie de mai multe astfel de planete pentru a confirma această tendință, credem că teoreticienii ar trebui să înceapă să își reevalueze calculele. Este interesant modul în care rezultatele observațiilor noastre susțin teoria formării planetelor. Observațiile ajută la îmbunătățirea cunoștințelor noastre despre modul în care aceste planete gigantice se dezvoltă și ne spun unde se află lacunele înțelegerii noastre”, a declarat Zakhozhay.
Migrația planetară timpurie poate explica planetele lipsă din Univers
Galaxia noastră s-ar putea evapora pe măsură ce stelele dispar din Calea Lactee
Cât cântărește Pământul? Sistemul Internațional de Unități a fost modificat