Metodele prin care îți adormi copilul vor determina temperamentul său

Un grup de cercetători internaționali a examinat metodele prin care părinții din 14 culturi îi ajută pe cei mici să adoarmă. Echipa a constatat că metodele sunt legate de dezvoltarea temperamentului unui copil. Cercetătorii au sugerat mai departe concentrarea pe îmbunătățirea practicilor parentale legate de somn pentru a sprijini dezvoltarea comportamentală pozitivă în toate culturile.

Importanța unui somn bun în timpul dezvoltării copilăriei a fost cercetată pe larg. Calitatea proastă a somnului și comportamentele rele sunt în detrimentul funcționării neurocomportamentale și al reglării emoționale și pot reprezenta un risc pentru viitoare psihopatologii.

• O gaură neagră masivă din Universul timpuriu, surprinsă în timp ce trage „un pui de somn”
• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte

„Tehnicile de somn ale părinților sunt corelate cu calitatea somnului copiilor, iar importanța contextului cultural în dezvoltarea unui copil a fost recunoscută de mult timp. Am vrut să examinăm dacă diferențele interculturale ale strategiilor de somn ale părinților explică diferențe de temperament la copiii mici”, a declarat autorul corespondent Christie Pham, de la Universitatea de Stat din Washington, SUA, conform Medical Xpress.

Metodele pasive și metodele active de adormire a unui copil

Într-un studiu publicat în Frontiers in Psychology, Pham și colegii ei au studiat efectul diferitelor tehnici parentale de sprijinire a somnului, din 14 culturi, asupra temperamentului unui copil.

Aceștia au emis ipoteza că modalitățile pasive de a ajuta un copil să adoarmă (de exemplu, îmbrățișarea, cântatul și cititul) ar avea o legătură pozitivă cu temperamentul copilului, în timp ce metodele active (de exemplu, plimbările, plimbările cu mașina și joaca) nu ar susține o astfel de legătură.

Grupul internațional de cercetători a cerut unui număr de 840 de îngrijitori din 14 culturi (Belgia, Brazilia, Chile, China, Finlanda, Italia, Mexic, Olanda, România, Rusia, Spania, Coreea de Sud, Turcia și SUA) să completeze un chestionar privind comportamentul în copilăria timpurie și un chestionar privind activitățile zilnice. Aceștia au fost rugați să raporteze temperamentul copiilor mici (cu vârste cuprinse între 17 și 40 de luni) și, respectiv, tehnicile lor parentale de susținere a somnului.

Factori care definesc temperamentul unui copil

Temperamentul unui copil este definit ca modul în care copiii își reglează comportamentul și fac față emoțiilor lor. Temperamentele diferite ale copiilor pot avea efecte asupra stării mintale și fizice și poate reprezenta un risc pentru tulburări viitoare.

Cercetătorii definesc temperamentul prin trei factori generali:

• Afecțiunea pozitivă, cum ar fi zâmbetul și râsul, tendințele de apropiere, activitatea și entuziasmul;
• Emoționalitatea negativă (NE), care surprinde predispoziția generală la suferință, inclusiv în situații care suscită frică, furie, tristețe și disconfort;
• Efortul controlat (EC), care implică abilitățile de reglementare bazate pe atenție și plăcerea activităților calme.

Temperament agitat, dat de metodele active vs. temperamentul sociabil, dat de metodele pasive

Aceștia au constatat că diferențele dintre metodele de susținere a somnului între culturi și în cadrul aceleiași culturi au fost asociate cu diferite caracteristici ale temperamentului. Diferența a fost mai mare între culturi, ceea ce înseamnă că metodele de susținere a somnului contribuie în mod independent la diferențele de temperament ale copiilor între culturi.

„Studiul nostru arată că tehnicile de susținere a somnului de către un părinte sunt asociate în mod substanțial cu trăsăturile de temperament ale copilului său între culturi, având un potențial impact asupra dezvoltării acestuia. De exemplu, țările cu o mai mare încredere în strategiile pasive – îmbrățișări, cântat, citit – au avut copii mici cu scoruri mai mari de sociabilitate”, a declarat Pham.

Pe de altă parte, temperamentul agitat sau dificil a fost corelat în mod semnificativ cu tehnicile active de somn.

În general, tehnicile pasive de susținere a somnului au fost asociate cu o emoționalitate negativă mai scăzută și cu o afecțiune pozitivă mai mare la nivel de cultură și un efort controlat mai mare la nivel individual. Tehnicile active de sprijinire a somnului au fost asociate cu emoționalitate negativă mai mare doar la nivel individual.

Diferențele au apărut, mai ales, între culturi

Rezultatele arată că SUA, Finlanda și Țările de Jos se află în fruntea listei folosirii tehnicilor pasive de adormire a copiilor, iar Coreea de Sud, Turcia și China se află în partea de jos a acestei distribuții.

În schimb, ordonând clasamentul pentru tehnicile active, cercetătorii au constatat că România, Spania și Chile se află în fruntea listei, în timp ce Turcia, Italia și Belgia se află în partea de jos a distribuției.

Vă mai recomandăm și: 

Programul haotic de somn al adolescenților îi predispune pe aceștia la probleme de comportament. Există însă și vești bune!

Ce efecte poate avea somnul de slabă calitate?

Odihna de proastă calitate poate creşte riscul apariţiei Alzheimerului

Legătura dintre odihnă şi obezitate. Câte ore trebuie să dormi în fiecare noapte pentru a-ţi menţine o greutate optimă