Infecția cu HIV lasă în urmă o „memorie imunologică” în celule

Deși HIV a devenit o boală controlabilă datorită terapiei antiretrovirale, persoanele care trăiesc cu această boală suferă adesea de inflamații cronice. Acest lucru le poate expune unui risc crescut de a dezvolta comorbidități, cum ar fi bolile cardiovasculare și disfuncțiile neurocognitive. Un nou studiu publicat în Cell Reports explică de ce ar putea apărea inflamația cronică și cum suprimarea sau chiar eliminarea HIV din organism nu ar rezolva această problemă.

În cadrul studiului, cercetătorii de la Universitatea George Washington din SUA arată cum o proteină HIV modifică permanent celulele imunitare într-un mod care le determină să reacționeze excesiv la alți agenți patogeni. Atunci când proteina este introdusă în celulele imunitare, genele din aceste celule, asociate cu inflamația, se activează, arată studiul.

Aceste gene proinflamatorii rămân exprimate chiar și atunci când proteina HIV nu mai este în celule. Potrivit cercetătorilor, această „memorie imunologică” a infecției inițiale cu HIV este motivul pentru care persoanele care trăiesc cu HIV sunt susceptibile la inflamații prelungite. Acestea le expun unui risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare și alte comorbidități.

Cum modifică proteina Nef a HIV celulele imunitare ale organismului?

Pentru studiu, echipa de cercetare a izolat celule imune umane in vitro și le-a expus la proteina Nef a HIV. Cantitatea de Nef introdusă în celule este similară cu cea găsită la aproximativ jumătate dintre persoanele infectate cu HIV care iau antiretrovirale și a căror încărcătură HIV este nedetectabilă, conform Science Daily.

După o perioadă, cercetătorii au introdus o toxină bacteriană pentru a genera un răspuns imunitar din partea celulelor expuse la Nef. Comparativ cu celulele care nu au fost expuse la proteina HIV, celulele expuse au produs un nivel ridicat de proteine inflamatorii, numite citokine. Atunci când echipa a comparat genele celulelor expuse la Nef cu genele celulelor neexpuse, a identificat genele proinflamatorii care se aflau într-o stare gata să fie exprimate, ca urmare a expunerii la această proteină.

„Această cercetare evidențiază importanța ca medicii și pacienții să recunoască faptul că suprimarea sau chiar eliminarea HIV nu elimină riscul acestor comorbidități periculoase. Pacienții și medicii lor ar trebui să discute în continuare despre modalitățile de reducere a inflamației, iar cercetătorii ar trebui să continue să urmărească potențiale ținte terapeutice care pot reduce inflamația și comorbiditățile la pacienții infectați cu HIV”, a declarat Michael Bukrinsky, profesor de microbiologie, imunologie și medicină tropicală la Școala de Medicină și Științe ale Sănătății de la Universitatea George Washington, SUA și autorul principal al studiului.

Concluziile ar putea explica de ce persistă unele comorbidități, după alte infecții virale

Potrivit lui Bukrinsky, constatările din acest studiu ar putea ajuta la explicarea motivelor pentru care anumite comorbidități persistă după alte infecții virale, inclusiv COVID-19.

„Am văzut această memorie imunologică proinflamatorie raportată cu alți agenți patogeni și adesea menționată ca imunitate antrenată. În timp ce această imunitate antrenată a evoluat ca un proces imunitar benefic pentru a proteja împotriva noilor infecții, în anumite cazuri poate duce la rezultate patologice. Efectul final depinde de durata acestei memorii, iar memoria extinsă poate sta la baza unor stări inflamatorii de lungă durată, așa cum vedem în cazul infecției cu HIV sau COVID-19”, a explicat Bukrinsky.

Vă mai recomandăm și:

Cum reușește „cancerul cameleon” să ocolească sistemul imunitar?

„Armata privată” a lui Vladimir Putin recrutează condamnați ruși cu HIV și hepatită C

Cum afectează schimbările de mediu formele ARN-ului în celulele vii?

Celule cerebrale crescute în laborator au învățat să joace un joc video din anii ’70