În ciuda faptului că au atmosfere extrem de diferite, Marte și Pământul par să aibă nori similari, astfel indicând trăsături care se pot forma în aceleași moduri.
Observațiile, obținute de nava spațială Mars Express de la Agenția Spațială Europeană (ESA) și Mars Reconnaissance Orbiter (MRO) de la NASA, au fost neașteptate. Poate că cea mai mare surpriză pentru cercetători a fost faptul că norii observați deasupra atmosferei uscate și aride a lui Marte s-au asemănat cu cei găsiți în diferite medii de pe Pământ.
„Atunci când ne gândim la o atmosferă marțiană aici pe Pământ, este ușor să ne gândim la un deșert sau o regiune polară uscată. Este destul de neașteptat, însă, că prin monitorizarea mișcării haotice ale furtunilor de praf, paralele pot fi observate cu procesele care apar în regiunile tropicale umede, fierbinți și foarte diferite de Marte ale Pământului”, a explicat Colin Wilson, om de știință în cadrul proiectului Mars Express.
Cercetătorii au analizat două furtuni de praf care au avut loc în apropiere de polul nord al planetei Marte în primăvara anului 2019. Pentru a observa furtunile de pe orbita din jurul Planetei Roșii, oamenii de știință au analizat imaginile obținute de instrumentele Visual Monitoring Camera (VMC) și High-Resolution Stereo Camera (HRSC) ale sondei Mars Express și instrumentul Mars Color Imager al MRO.
Imaginile au arătat furtuni care se intensificau și apoi dispăreau într-un tipar ce prezintă elemente și forme comune pe măsură ce s-a repetat în decurs de câteva zile. Vizibile în imaginile de ansamblu de la HRSC erau forme spiralate cu lungimi de la 1.000 și până la 2.000 de kilometri. Aceste spirale par să se formeze în aceleași moduri ca cicloanele extratropicale observate pe Terra, arată Space.com.
Imaginile au dezvăluit, de asemenea, că furtunile de praf de pe Marte sunt alcătuite din nori mai mici și distanțați, asemănători cu niște pietricele, care formează o textură asemănătoare unei cărări, fenomen observat și pe Pământ.
Aceste tipare sunt create atunci când aerul fierbinte se ridică și aerul rece și mai dens cade în unitățile de nori, un fenomen cunoscut drept „closed-cell convection”. Pe măsură ce aerul fierbinte se ridică prin centrul acelor celule, aerul rece cade prin „cărările” care se formează în golurile dintre celulele individuale, au explicat cercetătorii.
Pe Pământ, această convecție cauzează norii să se formeze pentru că aerul fierbinte care se ridică are în componență apă, care apoi se condensează și cade sub formă de ploaie. În mediul uscat și arid de pe Marte, însă, acest aer fierbinte care se ridică transportă praf. Pe măsură ce aerul se răcește și se prăbușește, acesta conține mai puțin praf. Drept rezultat, celulele de nori se formează peste Marte cu un tipar granular similar celui observat în norii de pe Pământ, deși cu o compoziție prăfuită, spre deosebire de cea apoasă de pe planeta noastră.
Celulele de praf văzute deasupra Marte sunt utile ca instrument de măsurare, pentru că deplasarea lor permite oamenilor de știință să măsoare vitezele vântului marțian. Acest proces a dezvăluit vânturi cu viteze de până la 140 km/h. Aceste vânturi puternice cauzează celulele de convenție să fie alungite în direcția în care suflă vântul.
Lungimile umbrelor observate în imaginile de la ESA, atunci când sunt măsurate și comparate cu poziția cunoscută a Soarelui, au dezvăluit, de asemenea, altitudinea norilor de praf de pe Marte, în jur de 6 până la 11 kilometri.
„În ciuda comportamentului imprevizibil al furtunilor de praf de pe Marte și al vânturilor puternice care le însoțesc, noi am observat că, prin complexitatea lor, structuri organizate se pot forma”, a subliniat Agustín Sánchez-Levaga, coordonator de echipă pentru VMC și autor principal al unui studiu care explică noile concluzii.
Terra și Marte nu sunt singurele locuri din Sistemul Solar în care apare convecția celulară. Nava spațială Venus Express de la ESA a observat tipare similare în norii venusieni.
Aceste detalii despre norii lui Marte oferă oamenilor de știință o înțelegere mai bună a dinamicilor din atmosfera marțiană. Mai mult, cunoașterea furtunilor de praf de pe Marte ar putea ajuta viitoarele misiuni cu echipaj uman pe Planeta Roșie.
Furtunile de praf pot bloca lumina de la Soare, atât de necesare pentru alimentarea panourilor solare ale roverelor care explorează suprafața marțiană. Efectele negative ale furtunilor de praf au fost demonstrate în 2018, atunci când un eveniment planetar a blocat lumina solară și a învăluit panourile solare ale roverului Opportunity, în cele din urmă ducând la sfârșitul misiunii sale.
O sondă a detectat „elemente necunoscute” în satelitul natural Phobos al lui Marte
Marte este în retrograd! Ce înseamnă asta, de fapt?
Descoperire fără precedent pe Marte! Sonda InSight de la NASA a detectat impactul unui meteoroid