Barajele ar putea fi o variantă în procesul de hrănire sustenabilă a populației, potrivit unei noi cercetări desfășurate de Universitatea Stanford din SUA. Studiul, publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences, cuantifică pentru prima dată cât de multă apă va fi necesară pentru a maximiza irigarea culturilor fără a epuiza rezervele de apă sau fără a afecta natura, precum și câți oameni ar putea fi hrăniți prin această abordare.
Deși oamenii de știință știu că barajele de acumulare ar putea să stocheze mai bine de 50% din apa necesară pentru o astfel de irigare, ei subliniază că rezervoarele mari sunt doar o parte a soluției. Ei recomandă evaluarea alternativelor la construcția de noi baraje, din cauza impactului dăunător al acestora asupra ecosistemelor fluviale.
„Există o nevoie urgentă de explorare a soluțiilor alternative de stocare a apei, dar trebuie să luăm la cunoștință că multe baraje sunt deja în funcțiune. Cercetarea noastră evidențiază rolul lor crucial în asigurarea securității alimentare din viitor”, a declarat autorul principal al studiului, Rafael Schmitt, inginer de cercetare în cadrul Stanford Natural Capital Project, potrivit Phys.rog.
Practicile agricole tipice din multe părți ale lumii epuizează și poluează resursele de apă, dăunează peisajelor naturale și, împreună, generează o pătrime din emisiile globale de gaze cu efect de seră.
Cercetătorii au analizat valoarea apei proaspete în corpurile de apă de suprafață și subterană, generate și reînnoite de ciclurile hidrologice naturale, precum și de cererile de apă ale culturilor actuale pe terenurile irigate și irigate cu precipitații. Ei au estimat că întregul potențial al irigațiilor alimentate prin stocare ar putea hrăni aproximativ 1,15 miliarde de oameni. Dacă toate cele 3.700 de baraje potențiale care au fost cartografiate pentru potențialul lor hidroenergetic ar fi construite și parțial utilizate pentru irigații, barajele din lume ar putea furniza suficientă apă stocată pentru a iriga culturile pentru aproximativ 641 de milioane de persoane sau 55% din total.
În pofida potențialului barajelor, cercetătorii avertizează că nu trebuie să se bazeze pe ele ca parte semnificativă a soluției privind irigațiile durabile, citând consecințe sociale și de mediu. Printre acestea se numără fragmentarea râurilor, cu impact asupra migrației peștilor și a transportului de sedimente, precum și strămutarea oamenilor. De asemenea, barajele sunt mai puțin atractive pentru stocarea apei pentru irigații din cauza pierderilor de apă, a cheltuielilor și a daunelor ecologice legate de necesitatea de a transporta apa către câmpurile agricole îndepărtate, precum și a nivelurilor mai ridicate de evaporare pe suprafețele mari de apă ale rezervoarelor mari.
„Dintre toate opțiunile legate de ofertă și de cerere pentru creșterea securității alimentare și a apei, construirea mai multor baraje ar trebui să fie ultima soluție”, scriu cercetătorii.
Printre soluțiile alternative care să asigure o stocare mai ecologică a apei pentru irigații se numără recoltarea apei cu ajutorul unor baraje mici, reîncărcarea sistemelor de apă subterană cu excesul de apă de suprafață provenit din furtunile de iarnă sau din topirea zăpezii și o mai bună gestionare a umidității solului pe câmpurile agricole. Aceste abordări descentralizate pierd mai puțină apă din cauza evaporării, necesită mai puțină infrastructură de transport și creează adesea beneficii comune pentru comunitățile locale și pentru viața sălbatică.
„Securitatea nutrițională este o provocare esențială pentru dezvoltarea umană durabilă. Studiul nostru evidențiază nevoia urgentă și oportunitatea de a face investiții pozitive pentru natură în irigații și gestionarea apei pentru a reduce impactul dăunător al agriculturii, sprijinind în același timp alte beneficii vitale ale terenurilor agricole și ale ecosistemelor de apă dulce” a declarat autorul principal al studiului, Gretchen Daily, co-fondator și director al Facultății Stanford Natural Capital Project.
În plus, cercetătorii subliniază că cererea pentru stocurile de apă poate fi redusă prin tehnici mai bune de irigare sau prin adoptarea unor culturi care sunt mai bine adaptate la disponibilitatea apei.
Resursele de apă vor deveni mai puțin predictibile odată cu schimbările climatice
Efectele încălzirii globale. Apa potabilă, raţionalizată într-un oraş din Italia
Tehnologia care transformă apa de mare în apă potabilă în 30 de minute
Cercetătorii au descoperit, în premieră, microplastice în apa din frunzele plantelor