Un studiu care asociază depresia cauzată de menopauză și hormoni, contestat de experți

Menopauza este considerată a fi o perioadă sensibilă la femei, aceasta fiind adesea urmată de schimbări negative ale stării de spirit și de apariția depresiei. Un studiu care corelează datele dintr-o colecție de registre daneze de sănătate și de populație, la nivel național, a constatat că femeile aflate la menopauză, cărora li s-a prescris terapie hormonală orală, au fost mai predispuse să primească un diagnostic de depresie în spital, la scurt timp după aceea.

Cercetătorii au raportat că riscul a fost cel mai mare la femeile cu vârste cuprinse între 45 și 50 de ani și în primii ani de la începerea terapiei hormonale, dar asocierea a scăzut treptat cu timpul.

Cu toate acestea, experți internaționali din afara studiului vorbesc despre limitările unor astfel de studii de populație – care pun în evidență cât de puțin se știe despre menopauză și depresie – mai ales atunci când terapiile hormonale pot fi incredibil de eficiente pentru unele femei care se confruntă cu depresia perimenopauzală, potrivit Science Alert.

Studiile privind legătura dintre terapia hormonală și depresia după menopauză, criticate de unii specialiști

Cercetătorul în neuroștiințe, Ciara McCabe, de la Universitatea din Reading, Marea Britanie a explicat că, ceea ce le determină pe femei să facă terapie hormonală este efectele negative asupra stării lor de spirit.

„Multe femei încep să facă terapie hormonală tocmai din cauza schimbărilor negative ale stării lor de spirit – ceea ce se potrivește cu raportul potrivit căruia incidența depresiei a fost cea mai mare după inițiere și apoi a scăzut treptat”, a explicat McCabe.

Cu acest tip de studiu nu este posibil ca modificările de dispoziție legate de depresie să se separe de orice modificări asociate cu medicația și nici să se analizeze ce a precipitat utilizarea terapiei hormonale, potrivit experților.

Psihiatrul Jayashri Kulkarni, de la Universitatea Monash din Australia, expert în depresia perimenopauzală, împărtășește îngrijorarea că studiile de mare populație precum acestea „pot fi interpretate greșit de femei și de medicii lor, fapt ce poate duce la rezultate potențial mai proaste pentru femeile care se luptă deja cu depresia menopauzală și care au nevoie de tratament hormonal”.

Reduceri dramatice ale prescripțiilor hormonale ca răspuns la confuzia legată de studiile privind sănătatea femeilor s-au mai întâmplat înainte, cum ar fi la începutul anilor 2000.

Diagnosticarea depresiei, un aspect mult schimbat în ultimele două decenii

După cum a subliniat Kulkarni, diagnosticul de depresie s-a schimbat substanțial în cele două decenii pe care le acoperă studiul, din 1995 până în 2017. Și multe medicamente noi cu hormoni pentru menopauză au fost și continuă să fie dezvoltate.

Depresia este, de asemenea, o afecțiune spectrală, una care se prezintă sub mai multe forme, este legată de evenimente de viață individuale și răspunde diferit la tratament.

„Femeile au o întreagă gamă de diferențe în ceea ce privește simptomele pe care le au, ce se întâmplă [după diagnosticare] și care sunt cauzalitățile. La multe femei, trauma este cel mai mare factor care generează depresia. Cercetarea în acest domeniu este extrem de necesară – dar ceea ce este cu adevărat necesar este un studiu clinic detaliat, prospectiv și de amploare”, a explicat psihiatrul Jayashri Kulkarni.

După cum scrie Kulkarni în recenta perspectivă Nature Outlook, obținerea unui diagnostic de depresie poate fi deosebit de dificilă pentru femei, nu în ultimul rând pentru că depresia la femei este atât de prost înțeleasă.

„Aceasta este o reflectare a sexismului sistemic care pătrunde în cercetarea biomedicală și care, la rândul său, afectează îngrijirea pe care o primesc femeile. Mulți profesioniști din domeniul sănătății nu recunosc menopauza ca fiind factorul cauzal care stă la baza depresiei femeilor care suferă de această tulburare la mijlocul vieții și, prin urmare, nu prescriu terapie hormonală”, scrie Kulkarni.

Cercetările asupra apariției depresiei, ca urmare a menopauzei, considerate încă insuficiente

Oricum ar fi, incidența depresiei atinge cote maxime în anii din jurul menopauzei. La fel și ratele de sinucidere. Dar depresia perimenopauzală este adesea diagnosticată cu ani mai târziu sau nu este diagnosticată deloc.

Ceea ce complică lucrurile este faptul că simptomele psihologice, cum ar fi modificările stării de spirit, pot precede simptomele fizice ale menopauzei cu până la cinci ani.

În mod clar, este nevoie de mult mai multe cercetări care să aprofundeze complexitatea menopauzei și a depresiei – și este nevoie de mai multă finanțare pentru ca aceste cercetări să devină realitate.

Vă mai recomandăm și:

Cum ajută o tehnologie finanțată de NASA femeile aflate la menopauză?

Cum afectează nașterea oasele femeilor? Reproducerea are un impact profund

Creierul femeilor suferă mai multe modificări după menopauză, arată un studiu

O femeie a dezvoltat 12 tipuri de cancer până la vârsta de 36 de ani