Capacitatea de adaptare a oamenilor la schimbările climatice nu este atât de puternică pe cât am crede

Variațiile genetice ale civilizațiilor antice pot determina adaptabilitatea umană la schimbările climatice, conform unei noi cercetări.

Este posibil ca oamenii să fie la fel de vulnerabili la schimbările de mediu ca și alte animale, potrivit noilor cercetări publicate în jurnalul Nature Ecology and Evolution. Aceasta analizează datele genetice de la peste 1000 de persoane care au trăit în Europa și Asia în ultimii 45.000 de ani. 

Rezultatele arată că faimoasa abilitate a oamenilor de a-și adapta comportamentul și de a dezvolta noi instrumente și tehnici nu a fost întotdeauna suficientă pentru a supraviețui atunci când vremurile au devenit mai grele.  

Cum funcționează selecția naturală a lui Charles Darwin?

Oamenii moderni trăiesc într-o mare varietate de medii naturale, de la Arctica înghețată până la pădurile tropicale sufocante, potrivit Science Alert.

Spre deosebire de majoritatea animalelor, oamenii pot apela la inovații culturale – cum ar fi focul și îmbrăcămintea – pentru a depăși provocările pe care le prezintă aceste medii. Cu toate acestea, este posibil ca aceste inovații să nu fi fost întotdeauna suficiente pentru a face față noilor condiții de mediu. Acesta este momentul în care intră în joc variabilitatea genetică între indivizi. 

Indivizii cu variații genetice care îi determină să fie mai bine pregătiți pentru a face față noilor condiții vor avea tendința de a lăsa mai mulți urmași. Ca urmare, aceste variante benefice devin mai frecvente în generațiile viitoare. 

Acest proces de adaptare genetică a fost numit „selecție naturală” de către Charles Darwin în urmă cu aproape 200 de ani.  

Extragerea unei cantități infime de ADN din rămășițele scheletice

În urmă cu aproape 40 de ani, au fost dezvoltate noi tehnologii cu ajutorul cărora să fie extrase cantități minuscule de ADN din rămășițele scheletice arheologice. Extragerea, chiar și a unei mici cantități din ADN-ului uman, a făcut posibilă studierea genomurilor populațiilor antice și a schimbat viziunea noastră asupra modului în care grupurile și civilizațiile umane antice sunt legate între ele. 

Cercetarea ADN-ului antic a dezvăluit că, în ultimii 10.000 de ani, în Eurasia, amestecul între populații divergente din punct de vedere genetic a fost deosebit de frecvent. 

În urmă cu aproximativ 10.000 de ani, după sfârșitul ultimei ere glaciare, exista o varietate genetică mult mai mare în rândul vânătorilor-culegători care trăiau în Europa decât în rândul oamenilor care trăiesc astăzi acolo. 

De fapt, diferențele genetice dintre grupurile de vânători-culegători din istoria Europei erau la fel de mari ca diferențele observate acum între populațiile contemporane din Europa de Vest și Asia de Est. 

Această diferențiere genetică extremă s-a prăbușit în ultimii 8.000 de ani datorită mai multor migrații și evenimente de amestec, ceea ce a făcut ca europenii moderni să fie mult mai omogeni din punct de vedere genetic. 

Baza genetică a adaptării 

Dovezile genetice privind evenimentele istorice de amestec între diferite populații sunt din ce în ce mai numeroase. Acest lucru nu se întâmplă numai la oameni, ci și la alte specii, ceea ce sugerează că astfel de amestecuri ar putea fi destul de frecvente în natură. 

Dacă aceste evenimente de amestecare sunt larg răspândite, noul studiu sugerează că este posibil ca variațiile genetice să fi fost, de asemenea, mai frecvente decât credem în prezent. În general, este posibil să avem o viziune părtinitoare asupra modului în care speciile s-au adaptat genetic la presiunile mediului. 

Pentru a înțelege mai bine modul în care funcționează adaptarea la nivel genetic, va trebui ca cercetătorii să dezvolte noi metode statistice pentru a disocia semnalele mutațiile genetice și alte evenimente de selecție. 

Vă mai recomandăm și: 

Doi activiști de mediu din Australia s-au lipit de un tablou al lui Picasso

Cum ne influențează genetica greutatea corporală?

Cine au fost vechii samniți? Povestea unei civilizații uitate

Schimbările climatice afectează sateliții. Ce se întâmplă cu aceștia?