Un nou studiu constată că șansele de a descoperi viață pe Marte sunt mai mari decât se credea.
Cercetătorii au simulat condițiile dure ale radiațiilor ionizante de pe Marte pentru a vedea cât timp ar putea supraviețui bacteriile și ciupercile uscate și înghețate.
Studiile anterioare au constatat că „Conan the Bacterium” (Deinococcus radiodurans) ar putea supraviețui peste un milion de ani în condițiile dure ale radiațiilor ionizante de pe Marte. Noul studiu spulberă acest record, descoperind că această bacterie robustă ar putea supraviețui 280 de milioane de ani dacă ar fi îngropată.
Acest lucru înseamnă că dovezile de viață ar putea fi încă latente și îngropate sub suprafața lui Marte.
Astfel, într-un studiu inedit, o echipă de cercetători, din care fac parte Brian Hoffman și Ajay Sharma de la Universitatea Northwestern, a descoperit că bacteriile străvechi ar putea supraviețui în apropierea suprafeței de pe Marte mult mai mult timp decât se presupunea anterior. Și – atunci când bacteriile sunt îngropate și, astfel, protejate de radiațiile cosmice galactice și de protonii solari – ele pot supraviețui mult mai mult timp.
Aceste descoperiri întăresc posibilitatea ca, dacă viața a evoluat vreodată pe Marte, rămășițele sale biologice să fie dezvăluite în cadrul unor misiuni viitoare, inclusiv ExoMars (roverul Rosalind Franklin) și Mars Life Explorer, care va avea la bord o burghie pentru a extrage materiale de la 2 metri sub suprafață.
Și pentru că oamenii de știință au demonstrat că anumite tulpini de bacterii pot supraviețui în ciuda mediului dur al planetei Marte, viitorii astronauți și turiști spațiali ar putea contamina Marte din greșeală cu propriile bacterii.
Lucrarea a fost publicată în revista Astrobiology.
„Am ajuns la concluzia că, de fapt, contaminarea terestră pe Marte ar fi, în esență, permanentă – pe perioade de timp de mii de ani”, a declarat Hoffman, co-autor principal al studiului. „Acest lucru ar putea complica eforturile științifice de căutare a vieții marțiene. De asemenea, dacă microbii au evoluat pe Marte, aceștia ar putea fi capabili să supraviețuiască până în prezent. Asta înseamnă că returnarea mostrelor de pe Marte ar putea contamina Pământul.”
Mediul de pe Marte este dur și neiertător. Condițiile aride și geroase, care ating în medie -63 grade Celsius la latitudini medii, fac ca Planeta Roșie să nu pară ospitalieră pentru viață. Marte este, de asemenea, bombardată constant de radiații cosmice galactice intense și de protoni solari.
Pentru a explora dacă viața ar putea supraviețui sau nu în aceste condiții, Daly, Hoffman și colaboratorii lor au determinat mai întâi limitele de supraviețuire a vieții microbiene la radiațiile ionizante.
Apoi, au expus șase tipuri de bacterii și ciuperci pământene la o suprafață marțiană simulată – care este înghețată și uscată – și le-au electrocutat cu raze gamma sau cu protoni (pentru a imita radiațiile din spațiu).
„Nu există apă curgătoare sau apă semnificativă în atmosfera marțiană, așa că celulele și sporii s-ar usca”, a spus Hoffman. „De asemenea, se știe că temperatura de la suprafața lui Marte este aproximativ similară cu cea a gheții uscate, deci este într-adevăr profund înghețată”.
În cele din urmă, cercetătorii au stabilit că unele microorganisme terestre ar putea supraviețui potențial pe Marte pe scări de timp geologice de sute de milioane de ani.
De fapt, cercetătorii au descoperit că un microb robust, Deinococcus radiodurans (cunoscut sub numele de „Bacteria Conan”), este deosebit de bine adaptat pentru a supraviețui condițiilor dure de pe Marte.
În cadrul experimentelor inedite, Conan a supraviețuit unor cantități astronomice de radiații în mediul înghețat și arid – depășind cu mult sporii Bacillus, care pot supraviețui pe Pământ timp de milioane de ani.
Pentru a testa efectele radiațiilor, echipa a expus probele la doze mari de radiații gamma și protoni – tipice pentru ceea ce primește Marte în subsolul apropiat – și la doze mult mai mici, care ar apărea dacă un microorganism ar fi îngropat adânc.
Apoi, echipa a folosit o tehnică avansată de spectroscopie pentru a măsura acumularea de antioxidanți de mangan în celulele microorganismelor radiate. Potrivit lui Hoffman, mărimea dozei de radiații la care poate supraviețui un microorganism sau sporii acestuia este corelată cu cantitatea de antioxidanți de mangan pe care o conține, scrie EurekAlert.
Prin urmare, mai mulți antioxidanți de mangan înseamnă o rezistență mai mare la radiații – și o supraviețuire mai mare.
În studiile anterioare, cercetătorii au descoperit că bacteria Conan, atunci când este suspendată în lichid, poate supraviețui la 25.000 de unități de radiații, echivalentul a aproximativ 1,2 milioane de ani chiar sub suprafața planetei Marte.
Dar noul studiu a constatat că atunci când bacteria viguroasă este uscată, înghețată și îngropată adânc – ceea ce ar fi tipic pentru un mediu marțian – poate rezista la radiații.
Deși bacteria Conan ar putea supraviețui doar câteva ore la suprafață în timp ce este scăldată în lumină ultravioletă, durata sa de viață se îmbunătățește dramatic atunci când este umbrită sau situată direct sub suprafața lui Marte.
Îngropată la doar 10 centimetri sub suprafața marțiană, perioada de supraviețuire a lui Conan crește la 1,5 milioane de ani. Și, atunci când este îngropată la 10 metri adâncime, bacteria de culoarea dovleacului ar putea supraviețui un număr impresionant de 280 de milioane de ani.
Descoperire fără precedent pe Marte! Sonda InSight de la NASA a detectat impactul unui meteoroid
Cum s-ar fi autodistrus cea mai veche formă de viață de pe Marte?
Bacteriile producătoare de metan ar fi putut supraviețui cândva sub suprafața planetei Marte
O furtună de praf de pe Marte amenință modulul de aterizare InSight al NASA