Înăbușită într-o atmosferă încețoșată care ascunde lacuri puțin adânci de hidrocarburi lichide, Titan este o lume ciudată pe care abia așteptăm să o privim de aproape.
Acesta este motivul pentru care NASA se pregătește să lanseze în 2027 o navă robotizată cu rotoare pentru a observa peisajul. Astfel, avem o idee despre ce fel de peisaj așteaptă misiunea Dragonfly a NASA.
Urmând să ajungă pe cea mai mare lună a lui Saturn în 2034, modulul de aterizare se va așeza în cele din urmă în câmpul de dune Shangri-la, în apropiere de craterul Selk. Cercetătorii o descriu ca fiind o ,,zonă remarcabilă din punct de vedere științific”, demnă de explorat, despre care mai avem încă multe de învățat.
Un nou studiu cartografiază șase părți specifice ale regiunii, identificând-o drept un loc susceptibil de a fi acoperit de dune de nisip și de terenuri sparte și înghețate. Lucrarea va oferi o bază pentru modele și ipoteze care vor putea fi testate de Dragonfly odată ce sonda va ateriza, scrie ScienceAlert.
,,Dragonfly va ateriza într-o regiune ecuatorială și uscată de pe Titan – o lume friguroasă, cu o atmosferă groasă și cu hidrocarburi”, spune cercetătorul planetar Léa Bonnefoy, de la Universitatea Cornell din New York.
,,Uneori plouă cu metan lichid, dar seamănă mai mult cu un deșert de pe Pământ – unde ai dune, câțiva munți mici și un crater de impact. Ne uităm cu atenție la locul de aterizare, la structura și suprafața sa.”
Această privire atentă a implicat o analiză detaliată a imaginilor radar surprinse de sonda Cassini: analizând modul în care semnalele radar se modifică și se reflectă din diferite unghiuri, cercetătorii au putut face presupuneri despre anumite părți ale suprafeței lui Titan.
Echipa a luat în considerare și datele colectate de sonda Huygens, care a aterizat la sud de noul loc de aterizare potențial. Până în prezent, multe dintre aceste detalii, cum ar fi înălțimea și forma craterului Selk, sunt estimări, ceea ce înseamnă că mai sunt multe analize de făcut până în 2034.
,,În următorii câțiva ani, vom asista la o mare atenție acordată regiunii craterului Selk”, spune cercetătorul planetar Alex Hayes, de la Universitatea Cornell.
Dragonfly va fi ceea ce se numește un rotorcraft; o invenție asemănătoare unui elicopter care va funcționa într-un mod similar cu o dronă, atunci când va ajunge în zona de aterizare. Este planificat să cântărească în jur de 450 de kilograme, cu opt rotoare care au fiecare un diametru de aproximativ un metru.
În atmosfera cu vânt slab și gravitație redusă de pe Titan, Dragonfly se va deplasa cu o viteză maximă de 36 de kilometri pe oră, acumulând zboruri din ce în ce mai lungi departe de locul de aterizare inițial.
Întrucât Titan este în multe privințe comparabil cu Pământul timpuriu, oamenii de știință speră să învețe mai multe despre propria noastră planetă. În cele din urmă, se așteaptă ca înțelegerea noastră despre Titan să crească considerabil odată cu sosirea lui Dragonfly, la fel cum roverul Curiosity ne-a arătat mult mai multe despre Marte.
Cercetarea a fost publicată în Planetary Science Journal.
Gigantica lună a lui Saturn uimește din nou. Care este asemănarea dintre Titan și Pământ?
NASA a creat prima hartă a lui Titan, unul dintre sateliţii lui Saturn