Galaxia noastră s-ar putea evapora pe măsură ce stelele dispar din Calea Lactee

Totul moare în cele din urmă, chiar și cele mai strălucitoare stele. De fapt, cele mai strălucitoare stele sunt cele care trăiesc cele mai scurte vieți.

Acestea consumă tot hidrogenul pe care îl au în doar câteva milioane de ani, iar apoi explodează sub forma unor supernove strălucitoare.

• Incertitudinea face parte din condiția umană – Cum putem învăța să trăim cu ea?
• 5 sfaturi care te ajută să bei responsabil de Crăciun și Anul Nou

Rămășițele din miezul lor se prăbușesc într-o stea neutronică sau într-o gaură neagră. Aceste obiecte mici și întunecate împânzesc galaxia noastră, ca un cimitir cosmic.

Atât stelele neutronice, cât și găurile negre stelare sunt greu de detectat. Stelele neutronice au un diametru de numai 15 kilometri și, dacă polii lor magnetici nu sunt aliniați astfel încât să le vedem ca pe niște pulsari, ele vor fi de obicei trecute cu vederea.

Găurile negre stelare sunt și mai mici și nu emit lumină proprie. Cele mai multe ar fi observate doar atunci când trec între noi și o stea mai îndepărtată, scrie ScienceAlert.

Ce se ascunde în cimitirul cosmic?

Nu am observat suficient de multe rămășițe stelare pentru a crea o hartă observată a locației lor generale, dar un studiu recent publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society a modelat locul în care le-am putea găsi.

Cercetătorii au analizat distribuția stelelor din galaxia noastră actuală și au simulat modul în care resturile stelare ar putea fi trasate și deviate de interacțiunile stelare. Deoarece aceste stele sunt de obicei mai vechi decât stelele actuale din galaxie, ele au avut mai mult timp să se deplaseze pe noi traiectorii orbitale.

Rămășițele stelare experimentează, din punct de vedere statistic, un fel de efect de estompare a poziției lor. Distribuția acestor stele se află într-un plan de trei ori mai gros decât cel al Căii Lactee vizibile. Dar echipa a descoperit un aspect al distribuției lor care a fost surprinzător.

Aproximativ o treime din aceste stele vechi moarte sunt ejectate din galaxie. În modelul lor, o treime dintre stele au avut parte de o întâlnire stelară apropiată care le-a dat un asemenea impuls de viteză încât vor scăpa în cele din urmă de atracția gravitațională a Căii Lactee.

Ce se întâmplă cu stelele moarte din galaxia noastră?

Acest lucru înseamnă că, în timp, Calea Lactee se ,,evaporă”, sau pierde masă, ceea ce este neașteptat. Știm că grupurile mici de stele, cum ar fi roiurile globulare, se pot evapora, dar Calea Lactee este mult mai masivă, așa că am putea crede că evaporarea pe termen lung ar fi minimă.

Un alt aspect surprinzător al modelului este faptul că aceste rămășițe stelare sunt distribuite destul de uniform în toată Calea Lactee.

În cazul Soarelui, distanța cea mai probabilă a celui mai apropiat rest stelar este de aproximativ 65 de ani lumină.

Pe măsură ce mai multe observatoare vor fi puse în funcțiune, cum ar fi Observatorul Rubin, este posibil să surprindem astfel de evenimente și să descoperim unde se află de fapt aceste rămășițe stelare. Atunci vom putea în sfârșit să vedem adevărata lume galactică din jurul nostru.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Telescopul Webb a fotografiat o galaxie care conține cele mai vechi stele din Univers

Cea mai mare stea din Calea Lactee se stinge încet. Indicii despre modul în care mor stelele rare din galaxie

Patru civilizații extraterestre ostile s-ar putea ascunde în Calea Lactee, sugerează un studiu

Imagini spectaculoase! Cum s-a văzut Calea Lactee în timpul eclipsei totale de Lună Sângerie?