De ce se scarpină șoarecii atunci când îi văd pe alții că fac acest lucru?
Cercetătorii de la Washington University School of Medicine din St. Louis, SUA, au identificat o cale în creierul șoarecilor care este activată atunci când animalele văd alți șoareci scărpinându-se. Cercetătorii au scris anterior de ce se scarpină șoarecii după ce văd alți șoareci făcând asta: este o acțiune pre-programată în creier.
Acum au descoperit că această așa-numită „mâncărime contagioasă” este controlată printr-o cale vizuală, care, în mod surprinzător, funcționează independent de cortexul vizual, zona creierului care procesează informațiile vizuale.
Noile descoperiri aduc noi informații pentru a înțelege de ce se scarpină șoarecii și, în cele din urmă, pot indica soluții pentru a calma afecțiunile legate de mâncărime la oameni. Lucrarea oferă, de asemenea, mai multe dovezi că unele celule din retină, care nu erau legate anterior de vedere, ne pot ajuta să vedem.
Noul studiu a fost publicat în revista Cell Reports.
De ce se scarpină șoarecii atunci când îi văd pe alții că fac asta?
„Această mâncărime contagioasă, care este un răspuns reflex la șoareci, la fel cum este îngrijirea, trebuie să fie într-un fel importantă pentru supraviețuire”, a spus cercetătorul principal dr. Zhou-Feng Chen.
„Și noi, oamenii, experimentăm mâncărimi contagioase, dar am descoperit că, la șoareci, o astfel de mâncărime este controlată printr-o cale despre care nu se știa că este responsabilă pentru ‘a vedea’ lucruri. Asta ar putea însemna că acest tip de comportament imitativ de scărpinare este un comportament antic, de protecție”, spune dr. Chen.
Folosind tehnici de dezactivare a cortexului vizual, cercetătorii au descoperit că chiar și un șoarece fără un cortex vizual funcțional se va scărpina atunci când întâlnește un altul care face același lucru, scrie Medical Xpress.
Care este mecanismul din creier al mâncărimii contagioase?
Într-o serie de experimente detaliate, echipa lui Chen a descoperit că, pentru a reacționa atunci când alți șoareci se scarpină, este necesar un set de celule specializate în retina ochiului șoarecelui. Aceste celule, cunoscute sub numele de celule ganglionare retiniene intrinsec fotosensibile (ipRGC), se conectează la nucleul suprachiasmatic, o regiune minusculă a creierului responsabilă de controlul ritmului circadian, declanșând activarea scărpinatului.
În 2017, aceeași echipă de cercetare a descoperit că nucleul suprachiasmatic era foarte activ atunci când șoarecii au început să se scarpine după ce au văzut videoclipuri cu alți șoareci care făceau acest lucru.
„Dacă ștergi neuropeptida specifică care transportă semnale de la ipRGC, șoarecii nu se scarpină, indiferent dacă cortexul vizual este sau nu intact. Șoarecii fără cortexuri vizuale funcționale sunt capabili să detecteze această mișcare de scărpinare și, astfel, să o imite. Este un comportament care pare relevant pentru supraviețuirea lor”, a explicat dr. Chen.
De ce se scarpină șoarecii când îi văd pe alții că se scarpină? Broaștele ar putea oferi un răspuns
El compară fenomenul cu momentul în care o broască prinde o insectă pentru a se hrăni. Broaștele nu au cortexuri vizuale în creier, dar ochii lor sunt foarte sensibili la mișcare. Broaștele își dau seama când o insectă zboară într-un anumit tipar sau direcție și apoi își pot scoate limba pentru a o prinde și a o mânca. Chen crede că ceva similar se întâmplă cu răspunsul de mâncărime contagioasă la șoareci.
„Am descoperit că ipRGC-urile și unele celule din nucleul suprachiasmatic al creierului sunt foarte sensibile la mișcarea de scărpinat a unui șoarece”, a spus el.
„Și noi, oamenii, avem mâncărimi când vedem alți oameni scărpinându-se și avem tendința să căscăm când vedem alți oameni căscând, dar nu este clar dacă reflexul are vreun folos pentru noi. La oameni, calea pentru mâncărime contagioasă poate fi diferită de ceea ce am văzut la șoareci. Probabil că răspunsul uman necesită cortexul vizual. Dar la oameni, mâncărimea contagioasă poate fi doar o rămășiță evolutivă. Trebuie să te întorci la animale, cum ar fi acești șoareci, pentru a afla de ce aceste tipuri de comportamente este posibil să fi fost cândva sau să fie încă importante pentru supraviețuire”, spune cercetătorul.
Una dintre ipoteze
Poate, a spus el, din moment ce șoarecii sunt nocturni și se află adesea în locuri întunecate, ar putea fi important pentru ei să știe dacă zona în care se mișcă ar putea fi plină de insecte, cum ar fi țânțarii. Din cauza vederii lor slabe, o modalitate prin care șoarecii să știe acest lucru ar fi să vadă ce fac alți șoareci. Dacă șoarecii din apropiere încep să se scarpine, acesta ar putea fi un semnal de avertizare că țânțarii sau alte insecte care mușcă roiesc.
„Mai bine te scarpini acum, înainte ca țânțarii să te muște și pe tine. Acest tip de comportamente contagioase este foarte întâlnit în lumea animală”, notează dr. Chen.
Pentru a afla mai multe despre modul în care calea vizuală care a fost descoperită în aceste experimente ar putea fi importantă pentru supraviețuire, echipa lui Chen studiază acum modul în care șoarecii fără cortexuri vizuale funcționale reacţionează la alte tipuri de stimuli.
Vă recomandăm să citiți și:
Antibioticele pot agrava melanomul prin epuizarea microbiomului intestinal, arată un studiu
Un test de sânge revoluționar identifică mai multe tipuri de cancer înainte de apariția simptomelor
Un nou algoritm de inteligență artificială ar putea vindeca epilepsia