Luna a fost dintotdeauna un subiect de interes pentru oameni, dar abia pe vremea lui Galileo cercetătorii au început să-l studieze serios.
Timp de aproape cinci sute de ani, cercetătorii au propus o varietate de idei care mai de care mai controversate cu privire la modul în care s-a format satelitul natural al Pământului.
Acum, geochimiștii, cosmochimiștii și petrologii de la ETH Zurich au analizat originile Lunii dintr-o perspectivă diferită.
Descoperirile echipei de cercetare, care au fost publicate recent în revista Science Advances, demonstrează că Luna a dobândit gazele nobile precum heliu și neon din mantaua Pământului.
Descoperirea întărește ideea „impactului gigantic”, care teoretizează că Pământul și un alt corp ceresc s-au ciocnit violent pentru a forma Luna.
Patrizia Will a examinat șase mostre de meteoriți lunari dintr-o colecție aparținând NASA. Meteoriții sunt formați din rocă bazaltică, care a fost creată atunci când magma a ieșit din interiorul Lunii și s-a răcit rapid.
După ce s-au format, straturi suplimentare de bazalt au continuat să le acopere, ferind roca de razele cosmice și, în special, de vântul solar. Procesul de răcire a dus la crearea particulelor de sticlă lunară.
Will și echipa sa au descoperit că particulele de sticlă mai aveau urme de heliu și neon din interiorul Lunii. Rezultatele lor oferă dovezi convingătoare că Luna a moștenit gazele indigene Pământului.
„Găsirea de gaze, pentru prima dată, în materialele bazaltice de pe Lună a fost un rezultat foarte interesant”, spune Will, citată de SciTechDaily.
Cheia pentru a construi orașele viitorului, ascunsă pe Marte și Lună
Unde vor aseleniza următorii americani? NASA a identificat regiunile lunare candidate
Un inginer de la NASA a dezvoltat tehnologia care va căuta apă pe Lună