Asteroidul Bennu i-a surprins pe astronomi în 2019, „scuipând” mici pietricele, iar acum un meteorit poate oferi indicii despre acest comportament ciudat.
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri ale navei spațiale OSIRIS-REx a fost aceea că asteroidul Bennu arunca spre el roiuri de pietricele de mărimea unor bile.
Astfel de fenomene nu fuseseră observate niciodată înainte de 2019, dar acum astronomii pot confirma că Bennu nu este singurul. În Nature Astronomy, ei oferă dovezi că același lucru s-a întâmplat cândva cu părintele meteoritului Aguas Zarcas (AZ).
Meteoritul AZ a căzut în apropierea orașului costarican cu același nume, întâmplător tot în 2019, și a fost donat Muzeului Field din Chicago. În plus, compoziția sa este similară cu cea a lui Bennu. În timp ce o pregăteau pentru studiu, curatorul Field, profesorul Philipp Heck și studentul Xin Yang au observat ceva neobișnuit la roca spațială.
,,Încercam să izolăm minerale foarte mici din meteorit, înghețându-l cu azot lichid și dezghețându-l cu apă caldă, pentru a-l sparge”, a explicat Yang într-un comunicat. ,,Acest lucru funcționează pentru majoritatea meteoriților, dar acesta a fost destul de ciudat – am găsit câteva fragmente compacte care nu se descompuneau”.
Astfel de pietricele robuste au mai fost observate înainte în meteoriți, dar au fost sparte de cercetători pentru a le înțelege compoziția. Totuși, depistarea ciudățeniilor care s-ar putea dovedi importante este o abilitate științifică crucială.
Cercetătorii au efectuat tomografii computerizate, comparând pietricelele cu restul meteoritului și au observat deformarea lor față de cele sferice și faptul că toate aveau aceeași orientare. Cumva, același proces le afectase pe toate, dar lăsase restul rocii neatins.
Fără observațiile de pe Bennu, ei ar fi putut rămâne perplecși, dar cu ajutorul lor, au propus o explicație.
În primul rând, asteroidul părinte al lui AZ trebuie să fi suferit o coliziune de mare viteză, deformând o porțiune din el. Diferențele de temperatură dintre partea orientată spre Soare și cea orientată spre noapte au făcut ca asteroidul să devină mai fragil și, în cele din urmă, să se rupă în bucăți.
Pietricelele au fost aruncate de pe suprafața de noapte și au început să orbiteze în jurul asteroidului. În ciuda gravitației scăzute a acestuia, neavând nimic altceva în apropiere, pietricelele au căzut în cele din urmă înapoi pe suprafața asteroidului într-o zonă nedeformată.
,,O coliziune ulterioară, practic, a împachetat totul împreună, iar acest pietriș liber a devenit o rocă coerentă”, a declarat Heck.
Poate în aceeași coliziune, poate într-un eveniment ulterior, acea secțiune a meteoritului s-a desprins, căzând în cele din urmă în America Centrală.
,,Este fascinant să vezi ceva ce tocmai a fost descoperit de o misiune spațială pe un asteroid aflat la milioane de kilometri distanță de Pământ și să găsești o înregistrare a aceluiași proces geologic în colecția de meteoriți a muzeului”, a spus Heck.
Procesul descris este elaborat, dar în perioade de viață de miliarde de ani, asteroizii vor suferi multiple coliziuni mai mici. Acesta este un lucru pe care autorii susțin că astronomii au avut tendința de a-l ignora atunci când au explicat evoluția asteroizilor, concentrându-se în schimb pe impacturile mai mari, mult mai rare, scrie IFL Science.
Cu toate acestea, există un aspect pe care lucrarea nu îl explică – de ce corpul părinte al lui AZ, sau Bennu, de altfel, a scuipat pietricelele. Astfel, s-ar putea să avem nevoie de mai multe misiuni precum OSIRIS-REx pentru a clarifica acest aspect.
Misterele asteroidului Bennu. Cum au dispărut craterele de impact de pe suprafața sa?
Cea mai recentă prognoză NASA. Care sunt șansele ca asteroidul Bennu să lovească Pământul
Informații importante despre orbita periculosului asteroid Bennu, oferite de OSIRIS-REx