Probabil îți mângâi pisica greșit! Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie?

Ai un coleg de cameră felin simpatic? Îți place să îl îmbrățișezi și să te joci cu el? Ei bine, chiar dacă ești experimentat în îngrijirea animalului tău de companie, este posibil să îți mângâi pisica greșit, iar acest lucru ar putea afecta comportamentul acesteia în timpul interacțiunilor.

Cercetătorii din domeniul îngrijirii pisicilor au analizat diferite personalități ale oamenilor și experiențele anterioare cu pisicile și au studiat modul în care acești oameni au abordat și au interacționat cu pisici necunoscute anterior.

• Galaxiile UFO, ciudățeniile cosmice pe care astronomii le pot vedea abia acum, cu ajutorul Telescopului Webb
• Motive să fim optimiști: Inovațiile din știință care fac lumea mai bună

Descoperirile lor sunt publicate într-o lucrare din Scientific Reports, studiul fiind o colaborare a oamenilor de știință de la Universitatea Nottingham Trent, Universitatea din Nottingham și Battersea Dogs and Cats Homes, toate din Anglia.

Ce înseamnă să îți mângâi pisica greșit?

Cercetările anterioare au arătat că cel mai bun mod de a crește afecțiunea unei pisici și de a reduce agresivitatea acesteia față de tine este să lași animalul de companie să aleagă când ar dori să fie mângâiat. Secretul pentru a realiza acest lucru este să-ți atingi pisica mai rar, să o atingi doar în zonele ei preferate (obraji, sub bărbie și la baza urechilor) și să fii atent la reacțiile comportamentale și la limbajul corpului.

În noul studiu, 120 de participanți au petrecut 5 minute în pensiunea felină de la Battersea, unde au interacționat cu trei pisici sănătoase și necastrate pe care nu le cunoșteau. Unora dintre participanți li s-a cerut să le permită pisicilor să vină la ei când doresc ele și să nu meargă după pisicuțe. Celorlalți li s-a permis să interacționeze cu pisicuțele așa cum ar face-o în mod normal acasă.

Un studiu cu concluzii surprinzătoare

Într-o întorsătură surprinzătoare a evenimentelor, oamenii care s-au evaluat drept „cunoscători și experimentați” atunci când vine vorba de pisici, au avut mai multe șanse să interacționeze și să atingă corpurile pisicilor în moduri pe care acestea le-ar găsi incomode.

Aceste interacțiuni au inclus atingerea burticii și a bazei cozii. Oamenii care au trăit mai mult cu o pisică aveau mai multe șanse să își plaseze mâna pe vârful capului și să o deplaseze în jos spre baza sau vârful cozii, ceea ce nu este tehnica de mângâiere preferată de pisici. Proprietari experimentați au avut o probabilitate mai mică de a îi oferi pisicii alegerea de a fi mângâiată și controlul asupra acestei acțiuni.

Cu alte cuvinte, chiar dacă deții un patruped felin de mult timp, probabil că îți mângâi pisica greșit.

Influența trăsăturilor de personalitate asupra modului de mângâiere a pisicii

Participanții la studiu au completat, de asemenea, un chestionar pentru a-și evalua personalitatea și li s-a atribuit una dintre cele cinci trăsături mari de personalitate: deschidere, extraversiune, amabilitate, conștiinciozitate și nevrotism, notează IFL Science.

S-a constatat că membrii mai în vârstă ai cohortei și cei care au obținut un scor mai mare pentru nevrotism au încercat să țină și să rețină pisicile mai mult.

Autorii sugerează că comportamentul categoriei de vârstă mai înaintată ar putea fi explicat prin faptul că aceștia punct de vedere tradițional față de animale, deoarece vizualizarea animalelor ca părți interesate în interacțiunile dintre oameni și pisici este mai degrabă un concept recent.

Cei cu scoruri mai mari pentru nevrotism păreau să folosească reținerea pisicilor ca formă de control.

Cei clasificați cu extraversiune aveau mai multe șanse să ia contact cu pisica și să atingă zonele în care pisica preferă mai puțin să fie mângâiată.

Oamenii cu cea mai mare probabilitate de a fi prietenoși cu pisicile au fost cei care au obținut un punctaj mai mare pentru „amabilitate”, deoarece aveau o probabiliate mai mică de a atinge zonele în care pisicilor nu le place să fie mângâiate și, prin urmare, au avut o abordare mai empatică.

De asemenea, persoanele care au avut experiență oficială de lucru cu pisici au avut cea mai mare probabilitate de a lăsa  pisicile să preia controlul și să fie mai sensibile la nevoile animalelor de companie.

Chiar dacă ești experimentat, tot este probabil să îți mângâi pisica greșit

„Descoperirile noastre sugerează că anumite caracteristici despre care am putea presupune că ar face ca cineva să fie bun la interacțiunea cu pisicile (cât de informați spun că sunt, experiențele lor de deținere a pisicilor și faptul că sunt mai în vârstă) nu ar trebui să fie întotdeauna considerate indicatori de încredere ai aptitudinii unei persoane de a adopta anumite pisici, în special pe cele cu nevoi specifice de manipulare sau comportament”, a declarat dr. Lauren Finka.

În concluzie, ar trebui reținut faptul că nu ar trebui să judecăm dacă cineva poate fi sau nu potrivit pentru a adopta un animal doar pe baza experienței. Este posibil și să fii un deținător experimentat și să-ți mângâi pisica greșit, dar se poate și ca un stăpân fără experiență să fie foarte prietenos cu animalul de companie.

Vă recomandăm să citiți și:

Învingătorii trișează mai mult? Noi cercetări contrazic studiile anterioare

ADN de insecte în ceai? Cercetătorii au găsit urme de la peste o mie de specii!

Există două tipuri de narcisism, iar diferența dintre acestea este una critică

A fost primul bug de computer într-adevăr generat de o insectă?