Specialiștii au calculat probabilitatea ca resturile din spațiu să creeze victime
Șansa ca cineva să fie ucis de gunoiul spațial căzut din spațiu poate părea ridicol de mică. La urma urmei, nimeni nu a murit încă în urma unui astfel de accident, deși au existat cazuri de rănire și daune materiale.
Dar având în vedere că lansăm un număr tot mai mare de sateliți, rachete și sonde în spațiu, trebuie să începem să luăm riscul mai în serios. Un nou studiu, publicat în Nature Astronomy, a estimat șansa de victime de la căderea pieselor de rachetă în următorii zece ani.
În fiecare minut al fiecărei zile, resturi plouă peste noi din spațiu, un pericol de care nu suntem complet conștienți. Particulele microscopice de la asteroizi și comete zboară prin atmosferă pentru a se așeza neobservate pe suprafața Pământului, adăugând până la aproximativ 40.000 de tone de praf în fiecare an.
Deși aceasta nu este o problemă pentru noi, astfel de resturi pot deteriora navele spațiale, așa cum a fost raportat recent cazul cu telescopul spațial James Webb.
Reziduurile spațiale
Din fericire, foarte rar, obiectele de aproape un kilometru pot ajunge la suprafață, provocând moarte și distrugere, așa cum arată lipsa dinozaurilor care cutreierau Pământul. Acestea sunt exemple de resturi spațiale naturale, a căror sosire necontrolată este imprevizibilă și răspândită mai mult sau mai puțin uniform pe tot globul, indică Science Alert.
Cu toate acestea, noul studiu a investigat sosirea necontrolată a resturilor spațiale artificiale, cum ar fi piesele aruncate de rachetele uzate, asociate cu lansările de rachete și sateliți. Folosind modelarea matematică a înclinațiilor și orbitelor părților rachetei în spațiu și a densității populației sub acestea, precum și a datelor satelitare din trecut, autorii au estimat unde aterizează resturile de rachetă și alte bucăți de vechituri spațiale atunci când cad înapoi pe Pământ.
Ei au descoperit că există un risc mic, dar semnificativ, ca piesele să intre din nou în atmosfera planetei în următorul deceniu. Dar acest lucru este mai probabil să se întâmple la latitudinile sudice decât la cele nordice. De fapt, studiul a estimat că corpurile rachetelor au o probabilitate de aproximativ trei ori mai mare de a ateriza la latitudinile Jakarta în Indonezia, Dhaka în Bangladesh sau Lagos în Nigeria, decât cele din New York în SUA, Beijing în China sau Moscova în Rusia.
Un studiu de precizie
Autorii au calculat, de asemenea, o „estimare a victimelor”, riscul pentru viața umană, în următorul deceniu. Presupunând că fiecare reintrare răspândește resturi letale pe o suprafață de zece metri pătrați, ei au descoperit că există o șansă de 10 la sută ca una sau mai multe victime pentru următorul deceniu.
Până în prezent, potențialul ca resturile de la sateliți și rachete să provoace daune la suprafața Pământului (sau în atmosferă în ceea ce privește traficul aerian) a fost considerat neglijabil. Cele mai multe studii despre astfel de resturi spațiale s-au concentrat pe riscul generat pe orbită de sateliții dispăruți, care ar putea împiedica funcționarea în siguranță a sateliților funcționali. Combustibilul și bateriile neutilizate duc, de asemenea, la explozii pe orbită care generează deșeuri suplimentare.
Există o gamă de tehnologii care fac pe deplin posibilă controlarea reintrarii resturilor, dar sunt costisitor de implementat. De exemplu, nava spațială poate fi „pasivată”, proces prin care energia nefolosită (cum ar fi combustibilul sau bateriile) este consumată mai degrabă decât stocată odată ce durata de viață a navei spațiale s-a încheiat. Alegerea orbitei pentru un satelit poate reduce, de asemenea, șansa de a produce resturi. Un satelit scos din uz poate fi programat să se deplaseze pe orbita joasă a Pământului, unde va arde.
Ce măsuri pot fi luate?
Mai există varianta de lansare de rachete reutilizabile pe care, de exemplu, SpaceX le-a arătate și Blue Origin le dezvoltă. Acestea creează mult mai puține resturi, deși vor exista unele cauzate de vopsea și așchiile de metal, pe măsură ce se întorc pe Pământ într-un mod controlat.
Agenția Spațială Europeană plănuiește o misiune pentru a încerca capturarea și îndepărtarea resturilor spațiale cu un robot cu patru brațe. ONU, prin Oficiul său pentru Afaceri Spațiale, a emis un set de Orientări pentru reducerea deșeurilor spațiale în 2010, care a fost consolidat în 2018. Cu toate acestea, după cum subliniază autorii din spatele noului studiu, acestea sunt linii directoare, nu drept internațional și nu oferă detalii despre modul în care activitățile de atenuare ar trebui implementate sau controlate.
Studiul susține că tehnologiile avansate și proiectarea mai atentă a misiunii ar reduce rata de reintrare necontrolată a resturilor de nave spațiale, scăzând riscul de pericol pe tot globul. Se precizează că „reintrarile necontrolate ale corpului rachetei constituie o problemă de acțiune colectivă; soluții există, dar fiecare stat trebuie să le adopte”.
Perspective diverse
Cerința ca guvernele să acționeze împreună nu este fără precedent, așa cum arată acordul de interzicere a substanțelor chimice clorofluorcarbon care distrug stratul de ozon.
Dar, din păcate, acest tip de acțiune necesită de obicei un eveniment major cu consecințe semnificative pentru emisfera nordică înainte de a se lua măsuri. Iar schimbările aduse protocoalelor și convențiilor internaționale necesită timp.
În cinci ani, se vor împlini 70 de ani de la lansarea primului satelit în spațiu. Ar fi o sărbătoare potrivită a acestui eveniment dacă ar putea fi marcat de un tratat internațional consolidat și obligatoriu privind resturile spațiale, ratificat de toate statele ONU. În cele din urmă, toate națiunile ar beneficia de un astfel de acord.
Vă mai recomandăm și:
Resturile orbitale au fortat evacuarea Statiei Spatiale Internationale
Resturi de la racheta Long March 5B ar putea cădea pe Pământ la începutul săptămânii viitoare