Nu este ciudat ca pasagerii curselor aeriene să simtă o zguduire bruscă în timpul unui zbor. Adesea, aceste turbulențe sunt spontane, chiar și atunci când condițiile meteorologice par calme, un avion poate fi zguduit într-o oarecare măsură sau poate chiar să piardă pentru scurt timp altitudine înainte de a reveni la normal.
Astfel de efecte sunt uneori atribuite unui avion care întâlnește un „gol de aer”, dar este acest lucru exact? Ei bine, după cum se pare, nu este deloc corect, pentru că golurile de aer nu există de fapt.
„Practic, nu există așa ceva. Pare a fi un termen profan pentru a descrie anumite forme de turbulență sau manifestări ale vântului”, a declarat Guy Gratton, inginer aeronautic, pilot de testare și profesor de aviație la Universitatea Cranfield din Marea Britanie, precizează Live Science.
„Unul dintre cele mai imprevizibile dintre toate fenomenele meteorologice care sunt semnificative pentru piloți”, descrie Serviciul Național de Meteoriologie o turbulență. Avioanele experimentează turbulențe atunci când intră în contact cu un „curent de magnitudine mare și relativ aleatoriu sau cu o coloană de aer ascendentă sau descendentă”, a adăugat Gratton.
Termenul „vânt de forfecare” este folosit pentru a descrie o „schimbare bruscă” a vitezei vântului. Această schimbare imediată a vitezei sau direcției vântului are loc pe o distanță relativ scurtă în atmosferă și poate avea loc atât la altitudine mare, cât și la altitudine joasă.
„Dacă un avion zboară cu o viteză și o înălțime constante, atunci vântul din față se reduce brusc sau intră într-o coloană de aer descendentă, acest lucru poate face ca aeronava să coboare brusc”, a explicat Gratton. „Dimpotrivă, dacă vântul din față crește rapid sau avionul intră într-o coloană de aer ascendent, acest lucru îl poate determina să urce brusc.” Deci, unde este cel mai probabil un avion să întâmpine astfel de condiții?
„Sunt două locuri principale”, a spus Gratton. „Fie în jurul unui nor cumulonimbus, care are în mod obișnuit curenți de aer de mare magnitudine în jurul său, fie în jurul marginilor unuia dintre fluxurile cu jet.” Fluxurile cu jet sunt în esență râuri de vânt ascendente în atmosferă și au o influență uriașă asupra climei, deoarece pot împinge masele de aer în jur și pot afecta tiparele meteorologice.
Norii cumulonimbus sunt denumiți în mod obișnuit „nori cu tunete”, deoarece ei sunt „singurul tip de nor care poate produce grindină, tunete și fulgere”. Ele apar din convecție adică aerul cald care se ridică datorită faptului că este mai puțin dens decât atmosfera înconjurătoare și „există pe toată înălțimea troposferei”, cel mai de jos strat al atmosferei Pământului, care se extinde până la aproximativ 10.000 de metri deasupra nivelului mării.
Turbulențele sunt relativ frecvente în jurul acestor nori atunci când curenții ascendenți și descendenți converg. Potrivit Academiei de Avioane, un site web cu resurse de aviație, „microbursturi”, un termen folosit pentru a descrie vânturile extreme deosebit de periculoase, poate cauza avioanelor să experimenteze „curenți descendenți de peste 610 metri pe minut și vânturi de suprafață care depășesc 185 kilometri pe oră”.
Cu siguranță, poate fi un șoc să fii zdruncinat atunci când mergi într-un avion, iar experiența poate varia de la destul de incomodă la extrem de înfricoșătoare. Dar pot turbulențele să dăuneze unei nave? Și, dacă da, ar putea să provoace prăbușirea unui avion sau să solicite unui pilot să efectueze o aterizare de urgență?
„Într-o situație extremă, turbulențele pot deteriora o aeronavă”, a confirmat Gratton. „Dacă avionul trece brusc la urcare sau coborâre și zboară prea repede pentru astfel de condiții, avionul poate deveni suprasolicitat. În termeni simpliști, acest lucru ar putea smulge aripile, cu consecințe inevitabil grave.” Gratton a remarcat că vântul de forfecare poate afecta și el avioanele în moduri diferite.
„O întâlnire cu vânturile de forfecare, dacă este aproape de sol, poate face ca avionul să scape de sub control, cu consecințe foarte grave”, a spus el. Cu toate acestea, Gratton este dornic să noteze că acestea sunt scenariile cele mai defavorabile și este foarte puțin probabil să se întâmple. „Orice tip de turbulență sau accident cauzat de forfecare este foarte rar. De fapt, ar trebui să fie aproape imposibil, deoarece aeroporturile și aeronavele au sisteme de detectare a forfecării vântului, iar piloții știu să încetinească aeronavele sub viteze critice dacă sunt prezise astfel de turbulențe severe.
„În realitate, cel mai mare risc poate fi determinat de obiectele care zboară în jurul cabinei și care nu au fost asigurate corespunzător, ceea ce se poate întâmpla chiar și atunci când echipajul își face treaba în mod corespunzător”.
Oasele umane, folosite pentru a crea bijuterii în Epoca de Piatră
Gara de Nord din București este, de 150 de ani, principalul nod feroviar al țării (DOCUMENTAR)
Vânzările de mașini în Europa au ajuns la cel mai scăzut nivel din 1996 încoace
Spania anunță călătorii gratuite pe calea ferată din septembrie până la sfârșitul anului