Planetele asemănătoare cu Pământul din „cimitirele cosmice”, mai bizare decât credeam

Noile descoperiri arată că planetele de mărimea Pământului ar putea avea mai puține șanse de a supraviețui condițiilor violente de la sfârșitul vieții unor stele decât se credea până acum. Acest lucru înseamnă că prima exoplanetă descoperită în afara Sistemului Solar în urmă cu 30 de ani ar putea fi mult mai ciudată decât am crezut.

Descoperită în 1992 de către astronomii Alex Wolszczan și Dale Frail, planeta PSR B1257+12B are o masă asemănătoare cu cea a Pământului și orbitează în jurul unui tip exotic de stea moartă numită pulsar. Descoperirea a fost urmată de dezvăluirea faptului că planeta este însoțită de cel puțin alte două lumi. Aceste alte planete care orbitează în jurul pulsarului PSR B1257+12 au, de asemenea, dimensiuni similare cu cele ale lumilor stâncoase din Sistemul Solar.

• Cât de periculos este să amânăm mersul la toaletă?
• Inteligența Artificială a declanșat o criză de fraudă academică în universități

Cu toate acestea, cel mai amplu studiu realizat vreodată asupra pulsarilor și a planetelor lor a arătat că aceste stele moarte rareori posedă companioni asemănători Pământului. Acest lucru face ca acest sistem, pe care NASA îl descrie ca fiind un „cimitir” al supernovei care a creat PSR B1257+1, să fie o raritate.

Iar condițiile din acest sistem, situat la 2.300 de ani-lumină de Pământ, nu devin mai ospitaliere. Pulsarul din inima sa se rotește la fiecare 6,22 milisecunde, sau de aproximativ 161 de ori pe secundă, aruncând planetele cu un fascicul intens de radiații mortale care pot fi detectate de pe Pământ.

Descoperirea adâncește misterul privind modul în care planetele supraviețuiesc în jurul pulsarilor

Nu este de mirare că pulsarul a primit porecla „Lich”, după o creatură malefică cu același nume din lumea fantastică. Un studiu realizat de cercetătorii de la Observatorul Jodrell Bank din Marea Britanie, care a analizat 800 de pulsari din ultimii 50 de ani, a arătat că doar 0,5% dintre pulsari găzduiesc planete cu mase similare cu cea a Pământului. Rezultatele cercetătorilor au fost publicate în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

Descoperirea adâncește misterul privind modul în care planetele pot supraviețui în jurul pulsarilor care, la fel ca toate stelele neutronice, se formează atunci când stelele masive ajung la sfârșitul fuziunii nucleare și presiunea exterioară care le susține împotriva colapsului gravitațional încetează.

Colapsul rezultat creează o explozie masivă de supernovă, adesea suficient de puternică pentru a eclipsa toate stelele din galaxia care le găzduiește. În cele din urmă, aceasta lasă în urmă o stea neutronică cu o masă similară cu cea a Soarelui pe o rază similară cu cea a unui oraș de pe Pământ. Stelele neutronice sunt alcătuite din cea mai densă materie cunoscută din Univers.

Pulsarii sunt un tip special de stele neutronice care emit radiații luminoase de unde radio datorită rotației lor rapide și câmpurilor magnetice puternice.

Un proces diferit față de cel care a dus la formarea planetelor din Sistemul Solar

„Pulsarii produc semnale care mătură Pământul de fiecare dată când se rotesc, asemănător unui far cosmic”, a declarat Iuliana-Camelia Nițu, doctorandă la Universitatea din Manchester, scrie Space.

Deși s-a descoperit că mulți pulsari găzduiesc lumi exotice, diferite de tot ceea ce se găsește în Sistemul Solar, condițiile violente care înconjoară nașterea pulsarilor și existența lor continuă par să facă improbabilă formarea unor planete asemănătoare Pământului în jurul lor.

Nițu a făcut parte dintr-o echipă de astronomi de la Universitatea din Manchester care a efectuat cea mai mare căutare de planete în jurul pulsarilor de până acum, concentrându-se pe planete cu mase de până la 100 de ori mai mari decât cea a Pământului și cu perioade orbitale cuprinse între 20 de zile și 17 ani.

Ei au realizat zece detecții potențiale ale unor astfel de lumi, sistemul cu cele mai mari șanse de a găzdui exoplanete de această natură fiind PSR J2007+3120. Echipa consideră că acest pulsar, situat la 17.000 de ani-lumină de Pământ, ar putea găzdui două planete cu mase de câteva ori mai mari decât cea a Pământului și cu perioade orbitale cuprinse între 1,9 și, respectiv, aproximativ 3,6 ani.

Acest lucru ar putea indica faptul că, indiferent de modul în care se formează planetele din jurul pulsarilor, aceste procese diferă de mecanismul care a dus la formarea planetelor din Sistemul Solar.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Particulele superluminice emit raze gama luminoase din jurul pulsarilor

În urma unor noi calcule, specialiştii au ajuns la concluzia că pulsarii ar putea deţine în jurul orbitei lor planete locuibile

Un semnal radio bizar din spațiul cosmic, care bate ca o inimă, a fost detectat de astronomi

Prima exoplanetă descoperită vreodată a fost mult mai rară decât au crezut cercetătorii