După ce au analizat datele colectate de nava spațială OSIRIS-REx de la NASA de pe asteroidul Bennu în octombrie 2020, oamenii de știință au ajuns la o concluzie surprinzătoare. Nava spațială s-ar fi scufundat în Bennu dacă nu și-ar fi declanșat propulsoarele pentru a se îndepărta imediat după ce a colectat praf și rocă de pe suprafața asteroidului.
Se pare că particulele care alcătuiesc exteriorul lui Bennu sunt atât de puțin legate unele de altele încât o persoană care ar păși pe asteroid ar simți foarte puțină rezistență, de parcă ar păși într-o groapă cu mingi de plastic (un spațiu de joacă popular pentru copii).
„Am descoperit o groază de spațiu loc la suprafață”, a spus Kevin Walsh, membru al echipei științifice pentru OSIRIS-REx, de la Institutul de Cercetare Southwest situat în San Antonio, Texas, SUA.
Cele mai recente descoperiri despre suprafața lui Bennu au fost publicate în jurnalele Science și Science Advances, potrivit unui anunț al NASA. Rezultatele adâncesc intriga care i-a ținut pe savanți cu sufletul la gură pe toată durata misiunii OSIRIS-REx, iar asteroidul Bennu s-a dovedit imprevizibil.
Asteroidul Bennu a surprins pentru prima oară cercetătorii în decembrie 2018 atunci când nava spațială de la NASA a ajuns la fața locului. Echipa OSIRIS-REx a găsit o suprafață presărată cu bolovani în loc de „plaja cu nisip fin” la care se aștepta, având în vedere observațiile făcute de pe Terra cu ajutorul telescoapelor spațiale. Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că Bennu împrăștia particule de rocă în spațiu.
„Așteptările noastre despre suprafața asteroidului au fost complet greșite”, au spus cercetătorii.
Cel mai recent indiciu că Bennu nu era așa cum părea a venit după ce nava spațială OSIRIS-REx a colectat o mostră și a trimis imagini uimitoare cu suprafața asteroidului înapoi pe Pământ.
Savanții au fost șocați de abundența de pietricele, având în vedere cât de ușor a atins nava spațial suprafața asteroidului. Chiar și mai bizar a fost faptul că nava OSIRIS-REx a lăsat în urmă un crater uriaș, cu o lățime de 8 metri. „De fiecare dată când am testat procedura de colectare în laborator, abia dacă am cauzat o aluviune”, au explicat cercetătorii.
Echipele de cercetare au efectuat sute de simulări computerizate pentru a stabili densitatea și coeziunea lui Bennu, bazându-se pe imagini de la nave spațiale și informații despre accelerare. Inginerii au variat proprietățile de coeziune în fiecare simulare până când au găsit-o pe cea care se potrivea cel mai bine cu datele din viața reală.
Acum, aceste informații precise despre suprafața lui Bennu pot ajuta savanții să interpreteze mai bine observațiile de la distanță cu asteroizi, fapt ce ar putea fi util în stabilirea viitoarelor misiuni spațiale și dezvoltarea metodelor de protecție a Pământului împotriva coliziunilor cu asteroizi.
Este posibil ca asteroizii precum Bennu (abia ținuți la un loc de gravitație și forță electrostatică) s-ar putea dezintegra în atmosfera Terra, astfel reprezentând un tip diferit de pericol.
Misterele asteroidului Bennu. Cum au dispărut craterele de impact de pe suprafața sa?
Cea mai recentă prognoză NASA. Care sunt șansele ca asteroidul Bennu să lovească Pământul
Cercetătorii au identificat molecule organice necesare vieții pe asteroidul Bennu