O echipă internațională de oameni de știință a identificat mecanismele neuronale prin care sunetul reduce durerea șoarecilor.
Descoperirile, care ar putea ajuta dezvoltarea unor metode mai sigure de tratare a durerii, au fost publicate în revista Science.
Studiul a fost condus de cercetători de la Institutul Național de Cercetări Stomatologice și Craniofaciale (NIDCR), din SUA; Universitatea de Știință și Tehnologie din China, Hefei; și Universitatea Medicală Anhui, Hefei, China. NIDCR face parte din Institutul Național de Sănătate din SUA.
„Avem nevoie de metode mai eficiente de gestionare a durerii acute și cronice și asta începe cu o mai bună înțelegere a proceselor neuronale de bază care reglează durerea”, a spus directorul NIDCR, dr. Rena D’Souza.
„Prin descoperirea circuitelor prin care sunetul reduce durerea șoarecilor, acest studiu adaugă cunoștințe esențiale care ar putea ajuta în cele din urmă la crearea de noi abordări pentru terapia durerii”, a continuat ea.
Datând din anul 1960, studiile efectuate pe oameni au arătat că muzica și alte tipuri de sunet pot ajuta la ameliorarea durerii acute și cronice, inclusiv durerea de la operațiile dentare și medicale, de la travaliu și naștere, dar și de șa cancer. Cu toate acestea, modul în care creierul produce această reducere a durerii, sau analgezie, a fost mai puțin clar.
„Studiile de imagistică a creierului uman au implicat anumite zone ale creierului în analgezia indusă de muzică, dar acestea sunt doar asocieri. La animale, putem explora și manipula mai pe deplin circuitele pentru a identifica substraturile neuronale implicate”, a spus dr. Yuanyuan (Kevin) Liu, de la NIDCR.
Cercetătorii au expus mai întâi niște șoareci cu labele inflamate la trei tipuri de sunet: o piesă plăcută de muzică clasică, o rearanjare neplăcută a aceleiași piese și zgomot alb.
În mod surprinzător, toate cele trei tipuri de sunet, când sunt redate la o intensitate scăzută în raport cu zgomotul de fond (aproximativ la nivelul unei șoapte) au redus sensibilitatea șoarecilor la durere. Intensitățile mai mari ale acelorași sunete nu au avut niciun efect asupra răspunsurilor la durere ale animalelor, notează Medical Xpress.
„Am fost cu adevărat surprinși de faptul că este mai importantă intensitatea sunetului și nu categoria sau plăcerea percepută a sunetului”, a spus Liu.
Pentru a explora circuitele cerebrale care stau la baza acestui efect, cercetătorii au folosit virusuri neinfecțioase cuplate cu proteine fluorescente pentru a urmări conexiunile dintre regiunile creierului.
Oamenii de știință au identificat o rută de la cortexul auditiv, care primește și procesează informații despre sunet, până la talamus, care acționează ca o stație de releu pentru semnalele senzoriale, inclusiv durerea, primite de la corp. La șoarecii care se mișcă liber, zgomotul alb de intensitate scăzută a redus activitatea neuronilor la capătul receptor al căii din talamus.
În absența sunetului, suprimarea căii cu tehnici bazate pe lumină și molecule mici a imitat efectele de atenuare a durerii avute de zgomotul de intensitate scăzută, în timp ce eliberarea căii a restabilit sensibilitatea animalelor la durere.
Liu a spus că nu este clar dacă procese similare ale creierului sunt implicate la oameni sau dacă alte aspecte ale sunetului, cum ar fi armonia sau plăcerea percepută, sunt importante pentru ameliorarea durerii.
„Nu știm dacă muzica umană înseamnă ceva pentru rozătoare, dar are multe semnificații diferite pentru oameni; avem o mulțime de componente emoționale”, a spus el.
Rezultatele le-ar putea oferi oamenilor de știință un punct de plecare pentru studii care să determine dacă descoperirile din cadrul animalelor li se aplică oamenilor și, în cele din urmă, ar putea ajuta dezvoltarea unor alternative mai sigure la opioide pentru tratarea durerii.
Vă recomandăm să citiți și:
Specialiștii au „vindecat” un atac de cord prin regenerarea celulelor musculare
Un ucigaș străvechi devine rapid rezistent la antibiotice, avertizează oamenii de știință
Statul într-un picior timp de 10 secunde îți poate arăta riscul de deces
Cercetătorii au identificat o proteină cheie pentru inhibarea multiplicării virusului gripal