Cea mai mare parte a cunoștințelor noastre despre ceea ce se află în centrul planetei noastre provine din studiul undelor seismice care se rostogolesc în urma cutremurelor. O analiză atentă a acestor unde poate dezvălui compoziția rocilor și a metalelor de sub suprafața Pământului.
Un nou studiu al undelor seismice care se propagă de la două cutremure diferite – în locații similare, dar separate de o diferență de 20 de ani – a dezvăluit schimbările care au loc în nucleul exterior al Pământului, stratul de fier și nichel lichid care se învârte între mantaua (roca de sub suprafață) și nucleul interior (cel mai adânc strat).
Nucleul exterior și fierul conținut în acesta influențează direct câmpul magnetic al planetei noastre, care, la rândul său, oferă protecție împotriva radiațiilor spațiale și solare care, altfel, ar face imposibilă viața pe Pământ.
Acest lucru face ca înțelegerea nucleului exterior și a evoluției sale în timp să fie de o importanță vitală. Datele înregistrate de patru monitoare de unde seismice de pe parcursul ambelor cutremure au arătat că undele de la ultimul eveniment au călătorit cu aproximativ o secundă mai repede atunci când au trecut prin aceeași regiune a nucleului exterior, scrie Science Alert.
„Ceva s-a schimbat de-a lungul traseului acelei unde, astfel încât aceasta poate merge mai repede acum”, a declarat geosavantul Ying Zhou de la Virginia Tech. „Materialul care era acolo acum 20 de ani nu mai este acolo. Acesta este un material nou și este mai ușor. Aceste elemente ușoare se vor deplasa în sus și vor schimba densitatea în regiunea în care se află.”
Tipurile de unde analizate aici sunt unde SKS: ele trec prin mantaua ca unde de forfecare (S), apoi în nucleul exterior ca unde de compresiune (K), apoi ies pe partea cealaltă și se întorc din nou prin manta ca alte unde de forfecare (al doilea S). Momentul în care are loc această deplasare poate fi revelator.
În ceea ce privește cele două cutremure, ambele au avut loc în apropierea Insulelor Kermadec din Oceanul Pacific de Sud – primul în mai 1997 și cel de-al doilea în septembrie 2018, oferind cercetătorilor o oportunitate unică de a vedea cum s-ar putea ca nucleul Pământului să se fi schimbat de-a lungul timpului.
Convecția care are loc în fierul lichid din nucleul exterior al Pământului, pe măsură ce acesta se cristalizează pe nucleul interior, creează curenți electrici care circulă, ceea ce controlează câmpul magnetic din jurul nostru.
Cu toate acestea, relația dintre nucleul exterior și câmpul magnetic al Pământului nu este pe deplin înțeleasă – o mare parte din ea se bazează pe modelări ipotetice.
„Dacă ne uităm la polul geomagnetic nordic, acesta se deplasează în prezent cu o viteză de aproximativ 50 de kilometri pe an”, spune Zhou. „Câmpul magnetic nu este același în fiecare zi. Se schimbă, iar din moment ce se schimbă, speculăm, de asemenea, că și convecția din nucleul exterior se schimbă în timp, dar nu există dovezi directe. Nu am văzut-o niciodată”.
Acest nou studiu – și, potențial, studiile viitoare asemănătoare – ar putea oferi informații utile cu privire la modul exact în care se schimbă nucleul exterior și convecția sa. Deși schimbările observate aici nu sunt uriașe, cu cât știm mai multe, cu atât mai bine.
În acest caz, Zhou sugerează că elemente mai ușoare, cum ar fi hidrogenul, carbonul și oxigenul, au fost eliberate în nucleul exterior începând cu 1997. Aceasta corespunde unei reduceri a densității de aproximativ 2-3 procente și unei viteze a fluxului de convecție de aproximativ 40 de kilometri pe oră, potrivit lucrării publicate în Nature Communications Earth & Environment.
Cercetătorii susțin că nucleul Pământului ascunde „o stare mai ciudată a materiei”
Oamenii de știință au descoperit structuri „neașteptate” în apropiere de nucleul Pământului
Un detaliu fascinant despre nucleul Pământului, descoperit de savanţi