Secretul lumilor extraterestre. O formă specială de gheață, ingredientul cheie pentru viața din oceane

Orice potențială formă de viață extraterestră din apele vastelor lumi oceanice ar putea primi nutrienți vitali din miezul topit al planetelor lor prin intermediul unor straturi groase de gheață de înaltă presiune care poate transporta săruri, potrivit unei noi cercetări.

Apa este una dintre cele mai comune molecule din Univers, iar lumile acoperite de oceane de sute de kilometri adâncime ar putea fi mult mai numeroase decât planetele mai uscate precum Pământul.

• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee
• De ce ne curge nasul de la mâncarea picantă?

Condițiile de pe fundul acestor oceane sunt atât de extreme încât apa este suficient de compactată pentru a forma o gheață de înaltă presiune, cunoscută sub numele de gheață VII.  Cu toate acestea, oamenii de știință nu erau siguri dacă sărurile și alți nutrienți ar putea trece din nucleul stâncos al unei planete, prin mantaua de gheață VII, în oceanul lichid – și înapoi în jos.

Gheața normală expulzează sarea atunci când îngheață, dar noua modelare arată că gheața VII poate reține cristale de sare. Prezența sării scade punctul de topire al gheții, înmuindu-o și ajutând astfel curenții de convecție termică să determine gheața sărată să se ridice, scrie Space.

Apa, una dintre cele mai comune molecule din Univers

„Transportul de sare nu s-ar face doar de jos în sus, ci și de sus în jos”, a declarat Jean-Alexis Hernandez, cercetător la European Synchrotron Radiation Facility din Franța, care a condus noua lucrare.

„Gheața fierbinte din partea de jos a mantalei devine instabilă din punct de vedere gravitațional, deoarece, fiind mai fierbinte, este mai puțin densă decât gheața din jur, ceea ce o face să se ridice. Un flux global se dezvoltă și este menținut de diferența de temperatură dintre partea superioară și cea inferioară a mantalei”, a declarat Hernandez pentru Space.

Acest flux reciclează nutrienții și sărurile necesare pentru biochimie. Deși prezența lor nu garantează că există viață în oceanele acestor lumi acvatice, ea crește șansele ca astfel de lumi să fie locuibile.

Rezultatele ar putea, de asemenea, să aducă noi perspective mult mai aproape de casă. Cele mai apropiate analogii cu lumile oceanice din Sistemul nostru Solar sunt unele dintre lunile înghețate ale lui Jupiter și Saturn.

Nutrienți din miezul topit al planetelor hrănesc potențialele forme de viață 

Deși multe dintre luni sunt prea mici pentru a adăposti gheață de înaltă presiune, cele mai mari dintre ele – Callisto și Ganymede de pe Jupiter și Titan de pe Saturn – sunt suficient de masive pentru a crea o manta de gheață VI.

Deși gheața VI este insolubilă, cercetătorii au detectat anterior minerale de sare hidratată care au pătat suprafețele unora dintre acești sateliți, probabil de la urcarea din oceanele aflate sub suprafețele lor înghețate. Oamenii de știință consideră că această descoperire indică faptul că trebuie să aibă loc un anumit transport de sare.

Callisto, Ganymede și Titan sunt, prin urmare, cele mai bune locuri pentru a testa modelele geofizice care descriu permeabilitatea gheții de înaltă presiune.

Cu toate acestea, aceleași studii nu pot fi realizate în prezent pentru exoplanetele îndepărtate. Așadar, deocamdată, stabilirea dilemei dacă lumile oceanice ar putea fi locuibile va rămâne, mai degrabă, o chestiune de modelare decât de observare.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cu autostopul prin Cosmos? Civilizațiile extraterestre ar putea folosi exoplanetele pentru călătorii interstelare

Exoplanetele tinere ar putea susține un climat temperat asemănător cu cel de pe Pământ

Astronomii au descoperit o nouă exoplanetă de mărimea lui Jupiter 

Un model de vreme spațială ar putea identifica exoplanetele care prezintă viață