O nouă analiză amănunțită a chimiei norilor de pe Venus nu a dezvăluit niciunul dintre biomarkerii indicativi ai vieții care metabolizează sulful din aer.
Deocamdată, acest lucru înseamnă că dilema privind viața detectabilă în norii de pe Venus are un răspuns. Până când vom obține noi informații, este probabil să rămână așa. Chimia complexă a atmosferei superioare venusiene pur și simplu nu poate fi explicată prin prezența vieții așa cum o cunoaștem noi.
După ce, în 2020, o echipă de oameni de știință a anunțat în mod controversat că a găsit gaz fosfină în norii de pe Venus, speculațiile privind viața în norii planetei, de la altitudini temperate au fost tot mai discutate. Dar ideea nu este una nouă; într-adevăr, biofizicianul Harold Morowitz și astronomul Carl Sagan au propus ideea acum peste 50 de ani, în 1967.
Mai recent, oamenii de știință au propus că, de fapt, chimia ar putea conține indicii – și că viața din norii de pe Venus ar fi putut dezvolta un metabolism bazat pe sulf, similar cu cel pe care l-am observat la microorganismele de aici, de pe Pământ. Semnătura unui compus al sulfului, dioxidul de sulf (SO2), este foarte particulară pe Venus: abundentă la altitudini mai mici, dar într-adevăr destul de redusă la altitudini mai mari.
„Ne-am petrecut ultimii doi ani încercând să explicăm chimia ciudată a sulfului pe care o vedem în norii de pe Venus”, spune astronomul și chimistul Paul Rimmer de la Universitatea din Cambridge. „Am studiat dacă există o modalitate de a face din viață o potențială explicație pentru ceea ce vedem”.
Oricât de mult s-ar pricepe la chimia ciudată, viața, așa cum o știm noi, nu se pricepe prea bine la a-și ascunde existența, cu excepția cazului în care se află sub pământ sau într-o peșteră. Procesele biologice extrag elemente din mediul lor și expulzează diferite elemente în acesta.
Chimia de pe Venus este foarte diferită de cea de pe Pământ, cu o atmosferă extrem de bogată în sulf – acesta atinge concentrații de 100.000 de ori mai mari decât cele din atmosfera terestră, legat în compuși precum dioxidul de sulf, acidul sulfuric și sulfura de carbonil.
Astfel, în noul studiu, o echipă de cercetători condusă de astronomul Sean Jordan de la Universitatea din Cambridge și-a propus să investigheze reacțiile chimice la care ar trebui să ne așteptăm, având în vedere sursele de energie disponibile în atmosfera lui Venus.
„Ne-am uitat la hrana pe bază de sulf disponibilă în atmosfera venusiană. Nu este ceva ce am vrea să mâncăm, dar este principala sursă de energie disponibilă”, spune Jordan.
„Dacă această hrană este consumată de viață, ar trebui să vedem dovezi în acest sens prin intermediul unor substanțe chimice specifice care se pierd și se câștigă în atmosferă”, a adăugat Jordan, potrivit Science Alert. Semnătura ciudată a dioxidului de sulf a fost de un interes deosebit. Aici, pe Pământ, compusul este produs în mod vulcanic și este posibil ca acesta să fie produs în acest mod și pe Venus.
Cu toate acestea, dacă în atmosfera superioară a lui Venus ar trăi organisme cu metabolism bazat pe sulf, acestea ar putea fi responsabile pentru lipsa ciudată de dioxid de sulf la acele altitudini. Oamenii de știință au propus anterior metabolisme bazate pe sulf care ar putea utiliza, teoretic, speciile chimice disponibile în atmosfera lui Venus.
Folosindu-se de acestea ca bază, Jordan și colegii săi au căutat să modeleze reacțiile chimice care ar avea loc în cazul în care aceste forme de viață ar fi prezente, pentru a vedea dacă acestea produc compoziția observată a atmosferei venusiene.
Ei au descoperit că rezultatul proceselor metabolice ale unei biomase de dimensiunea necesară ar produce alți compuși în abundențe care, pe scurt, pur și simplu nu există. „Dacă viața ar fi responsabilă pentru nivelurile de SO2 pe care le observăm pe Venus, aceasta ar încălca tot ceea ce știm despre chimia atmosferică a lui Venus”, spune Jordan.
„Am vrut ca viața să fie o explicație potențială, dar când am rulat modelele, nu este o soluție viabilă. Dar dacă viața nu este responsabilă pentru ceea ce vedem pe Venus, este încă o problemă de rezolvat – există o mulțime de chimii ciudate pe care trebuie să le urmărim.”
Încă nu știm cum sau de ce dioxidul de sulf este sorbit din atmosfera superioară a lui Venus, așa că rămâne o întrebare deschisă. De asemenea, este posibil să existe o biosferă cu un metabolism necunoscut, pe care nu o vom cunoaște până când o sondă nu va merge acolo pentru a o verifica.
Între timp, a declarat echipa, cercetarea lor oferă un cadru care ar putea ajuta la simularea efectului unei biosfere pe lumi extraterestre și, astfel, la căutarea vieții în atmosferele exoplanetelor.
„Chiar dacă Venus a noastră este moartă, este posibil ca planetele asemănătoare lui Venus din alte sisteme să găzduiască viață”, spune Rimmer. „Putem să luăm ceea ce am învățat aici și să aplicăm la sistemele exoplanetare, căci acesta este doar începutul.”
Cercetarea a fost publicată în Nature Communications.
Conjuncția dintre Venus și Jupiter, un eveniment astronomic pe care nu trebuie să îl ratăm
Un nou val de misiuni pentru a explora Venus. Ar putea exista viață pe planetă?
O nouă premieră uimitoare. Suprafața planetei Venus, surprinsă de sonda Parker de la NASA