Schimbările climatice încetinesc așa-numita „bandă transportoare” a curenților oceanici care aduc apă caldă de la tropice până în Atlanticul de Nord.
Cercetarea publicată în Nature Climate Change, analizează consecințele profunde asupra climei globale dacă acest transportor atlantic se prăbușește în întregime. A fost descoperit că prăbușirea acestui sistem – numită circulație de răsturnare meridională atlantică – ar schimba clima Pământului într-o stare similară cu La Niña.
Acest lucru ar însemna mai multe ploi inundabile în estul Australiei și secete mai grave și sezoane de incendii de vegetație în sud-vestul Statelor Unite. Australienii de pe coasta de est știu cum se simte La Niña. Schimbările climatice au încărcat atmosfera cu aer mai umed, în timp ce două veri de La Niña au încălzit oceanul de la nordul Australiei.
Ambele au contribuit la unele dintre cele mai umede condiții experimentate vreodată, cu inundații record în New South Wales și Queensland. Între timp, în sud-vestul Americii de Nord, o secetă record și incendii grave de vegetație au pus o presiune uriașă asupra serviciilor de urgență și agriculturii, doar incendiile din 2021 fiind estimate că au costat cel puțin 70 de miliarde de dolari.
Clima Pământului este dinamică, variabilă și în continuă schimbare. Dar traiectoria actuală a emisiilor de gaze cu efect de seră neatenuate dă întregului sistem o lovitură uriașă care va avea consecințe incerte – consecințe care vor rescrie descrierea manualului nostru despre circulația oceanului planetei și impactul acestuia.
Circulația de răsturnare a Atlanticului cuprinde un flux masiv de apă tropicală caldă către Atlanticul de Nord, care ajută la menținerea climei europene blânde, permițând în același timp tropicelor șansa de a pierde căldura în exces. O răsturnare echivalentă a apelor antarctice poate fi găsită în emisfera sudică. Înregistrările climatice de acum 120.000 de ani arată că circulația de răsturnare a Atlanticului s-a oprit sau a încetinit dramatic în timpul erelor glaciare.
Pornește și calmează clima europeană în timpul așa-numitelor „perioade interglaciare”, atunci când clima Pământului este mai caldă. De când civilizația umană a început acum aproximativ 5.000 de ani, răsturnarea Atlanticului a fost relativ stabilă. Dar în ultimele decenii, a fost detectată o încetinire, iar acest lucru i-a îngrijorat pe oamenii de știință.
O consecință clară a încălzirii globale este topirea calotelor polare din Groenlanda și Antarctica. Când aceste calote glaciare se topesc, aruncă cantități masive de apă dulce în oceane, făcând apa mai plutitoare și reducând scufundarea apei dense la latitudini mari. Numai în jurul Groenlandei, 5 trilioane de tone masive de gheață s-au topit în ultimii 20 de ani. Asta echivalează cu 10.000 de porturi Sydney de apă dulce. Această rată de topire va crește în următoarele decenii, dacă încălzirea globală continuă fără încetare.
O prăbușire a circulațiilor de răsturnare a Atlanticului de Nord și a Antarcticii ar altera profund anatomia oceanelor lumii. Le-ar face mai proaspete la profunzime, le-ar epuiza de oxigen și ar duce la înfometarea oceanului superior din cauza creșterii nutrienților furnizați atunci când apele adânci reapar din abisul oceanului. Implicațiile pentru ecosistemele marine ar fi profunde.
Cu topirea gheții din Groenlanda deja în curs de desfășurare, oamenii de știință estimează că răsturnarea Atlanticului este în punctul cel mai slab din ultimul mileniu, cu previziuni privind un viitor colaps în secolele următoare, dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu vor fi controlate.
În cadrul studiului, s-a folosit un model global cuprinzător pentru a examina cum ar arăta clima Pământului în eventualutatea unui astfel de colaps. A fost oprită răsturnarea Atlanticului prin aplicarea unei anomalii masive a apei de topire Atlanticului de Nord, a fost comparată aceasta cu o rulare echivalentă fără apă de topire aplicată. Accentul a fost pus pe observarea dincolo de impactul regional bine-cunoscut din Europa și America de Nord și verificarea modului de achimbare a climei Pământului în locații îndepărtate, de la sud, până în Antarctica.
Primul lucru pe care l-au dezvăluit simulările modelului a fost că, fără răsturnarea Atlanticului, o grămadă masivă de căldură se acumulează chiar la sud de Ecuator. Acest exces de căldură tropicală din Atlantic împinge mai mult aer cald umed în troposfera superioară – aproximativ 10 kilometri în atmosferă, determinând aerul uscat să coboare peste Pacificul de Est. Aerul care coboară apoi întărește vânturile alizee, care împinge apa caldă spre mările indoneziene. Și acest lucru ajută la punerea Pacificului tropical într-o stare asemănătoare cu La Niña.
Australienii pot considera verile La Niña ca fiind răcoroase și umede. Dar, sub tendința de încălzire pe termen lung a schimbărilor climatice, cele mai grave efecte ale acestora vor fi ploile inundabile, în special în est. O oprire prin răsturnarea Atlanticului va fi simțită până la sud, până în Antarctica. Creșterea aerului cald peste Pacificul de Vest ar declanșa schimbări ale vântului care se propagă spre sud, până în Antarctica.
Acest lucru ar adânci sistemul atmosferic de joasă presiune peste Marea Amundsen, care se află în largul vestului Antarcticii. Se știe că acest sistem de joasă presiune influențează topirea stratului de gheață, precum și circulația oceanului, dar și extinderea gheții marine până la vest până la Marea Ross.
În niciun moment din istoria Pământului, cu excepția meteoriților giganți și a supervulcanilor, sistemul nostru climatic nu a fost zguduit de schimbările în compoziția gazelor atmosferice, așa cum impunem astăzi prin arderea neîncetată a combustibililor fosili. Oceanele sunt volanta climei Pământului, încetinind ritmul schimbării prin absorbția de căldură și carbon în cantități mari. Dar există o amortizare, cu creșterea nivelului mării, topirea gheții și o încetinire semnificativă a circulației de răsturnare a Atlanticului proiectată pentru acest secol, indică Science Alert.
Acum știm că această încetinire nu va afecta doar regiunea Atlanticului de Nord, ci chiar și în Australia și Antarctica. Putem preveni producerea acestor schimbări prin creșterea unei noi economii cu emisii scăzute de carbon. Acest lucru va schimba, pentru a doua oară în mai puțin de un secol, cursul istoriei climatice a Pământului – de data aceasta în bine.
Mormanele de gunoi antic arată cum Imperiul Bizantin era afectat de boli şi schimbări climatice
Un raport arată cât ar putea economisi România anual utilizând energie fotovoltaică