O nouă tehnologie de reciclare? Oamenii de știință au descoperit viermi care adoră să mănânce polistiren
Polistirenul se numără printre cele mai comune forme de plastic, dar reciclarea lui nu este ușoară, iar marea majoritate sfârșește la gropile de gunoi sau ajunge în oceane, unde amenință viața marină.
Oamenii de știință de la Universitatea Queensland din Australia au descoperit acum că super viermii – larvele gândacilor Zophobas morio – sunt dornici să se înfrupte din această substanță, iar enzimele lor intestinale ar putea fi cheia pentru creșterea ratelor de reciclare.
Chris Rinke, care a condus un studiu care a fost publicat în revista Microbial Genomics, a declarat pentru AFP că rapoartele anterioare au arătat că micii viermi de ceară și viermi de făină (care sunt, de asemenea, larve de gândaci) au avut un palmares bun atunci când a fost vorba de a mânca plastic, „așa că am emis ipoteza că super viermii mult mai mari pot mânca și mai mult”.
Super viermii cresc până la cinci centimetri și sunt crescuți ca sursă de hrană pentru reptile și păsări, sau chiar pentru oameni în țări precum Thailanda și Mexic.
Polistirenul, printre cele mai comune forme de plastic
Rinke și echipa sa au hrănit viermii cu diferite diete pe o perioadă de trei săptămâni, unii dintre ei primind spumă de polistiren, cunoscută în mod obișnuit sub numele de polistiren, alții tărâțe, iar alții nu au fost hrăniți deloc.
„Am confirmat faptul că super viermii pot supraviețui cu o dietă exclusivă cu polistiren și chiar câștigă o cantitate mică de greutate – în comparație cu un grup de control – ceea ce sugerează că viermii pot obține energie din consumul de polistiren”, a spus el.
Deși viermii crescuți cu polistiren și-au încheiat ciclul de viață, devenind apoi gândaci adulți complet dezvoltați, testele au relevat o pierdere a diversității microbiene din intestinele lor și a potențialilor agenți patogeni.
Aceste constatări au sugerat că, deși gândacii pot supraviețui pe polistiren, acesta nu reprezintă o dietă nutritivă și are un impact asupra sănătății lor.
În continuare, echipa a folosit o tehnică numită metagenomică pentru a analiza comunitatea microbiană intestinală și pentru a afla ce enzime codificate genetic erau implicate în degradarea plasticului.
O abordare de „reciclare” viabilă
O modalitate de a pune în aplicare descoperirile ar fi aceea de a oferi viermilor deșeuri alimentare sau bioproduse agricole pe care să le consume alături de polistiren.
„Aceasta ar putea fi o modalitate de a îmbunătăți sănătatea viermilor și de a face față cantității mari de deșeuri alimentare din țările occidentale”, a declarat Rinke.
Dar, deși este posibilă reproducerea mai multor viermi în acest scop, el are în vedere o altă cale: crearea unor instalații de reciclare care să imite ceea ce fac larvele, și anume să mărunțească mai întâi plasticul în gură, apoi să îl digere prin intermediul enzimelor bacteriene.
„În cele din urmă, vrem să scoatem viermii din ecuație”, a spus el, iar acum plănuiește mai multe cercetări menite să găsească cele mai eficiente enzime, apoi să le îmbunătățească și mai mult prin inginerie, scrie Science Alert.
Produsele de descompunere din această reacție ar putea fi apoi date altor microbi pentru a crea compuși cum ar fi bioplasticele, în ceea ce speră el să devină o abordare de „reciclare” viabilă din punct de vedere economic.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Cum poluează microplasticele din aer cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ?
Tratarea apei îndepărtează eficient nanoplasticele, spun cercetătorii
Râmele pot mânca plastic, însă efectele secundare nu sunt tocmai clare