Polii magnetici ai Pământului, puțin probabil să se inverseze. Indicii despre un fenomen îngrijorător

Apariția unei zone misterioase în Atlanticul de Sud, acolo unde intensitatea câmpului geomagnetic scade rapid, a dus la speculații potrivit cărora Pământul se îndreaptă spre o inversare a polarității magnetice.

Cu toate acestea, un nou studiu care reunește dovezi care datează de acum 9.000 de ani sugerează că schimbările actuale nu sunt unice și că, în cele din urmă, s-ar putea să nu fie vorba de o inversare. Studiul este publicat în PNAS.

• Cu un pas mai aproape de fuziunea nucleară! Proiectul SMART a generat plasmă pentru prima dată
• Astronomii au surprins o imagine fără precedent a unei găuri negre supermasive în acțiune

Câmpul magnetic al Pământului acționează ca un scut invizibil împotriva mediului amenințător din spațiu și a vânturilor solare care, altfel, ar mătura atmosfera. Cu toate acestea, câmpul magnetic nu este stabil și, la intervale neregulate, în medie la fiecare 200.000 de ani, au loc inversări de polaritate. Acest lucru înseamnă că polii magnetici Nord și Sud își schimbă locul.

În ultimii 180 de ani, intensitatea câmpului magnetic al Pământului a scăzut cu aproximativ 10 procente. În același timp, în Atlanticul de Sud, în largul coastelor Americii de Sud, a crescut o zonă cu un câmp magnetic neobișnuit de slab.

Ce indică dovezile care datează de acum 9.000 de ani?

Această zonă, în care sateliții au funcționat defectuos de mai multe ori din cauza expunerii la particule foarte încărcate de la Soare, se numește Anomalia din Atlanticul de Sud. Aceste evoluții au dus la speculații potrivit cărora ne-am putea îndrepta spre o inversare a polarității. Cu toate acestea, noul studiu sugerează că ar putea să nu fie cazul

„Am cartografiat schimbările din câmpul magnetic al Pământului din ultimii 9.000 de ani, iar anomaliile precum cea din Atlanticul de Sud sunt probabil fenomene recurente legate de variațiile corespunzătoare ale intensității câmpului magnetic al Pământului”, spune Andreas Nilsson, geolog la Universitatea Lund, potrivit Phys.org.

Rezultatele se bazează pe analiza artefactelor arheologice arse, a probelor vulcanice și a carotelor de sedimente, toate acestea purtând informații despre câmpul magnetic al Pământului. Printre acestea se numără vase de lut care au fost încălzite până la peste 580 de grade Celsius, lavă vulcanică care s-a solidificat și sedimente care au fost depuse în lacuri sau în mare.

Obiectele acționează ca niște capsule ale timpului și poartă informații despre câmpul magnetic din trecut.

Un câmp magnetic neobișnuit de slab

Cu ajutorul unor instrumente sensibile, cercetătorii au reușit să măsoare aceste magnetizări și să recreeze direcția și intensitatea câmpului magnetic în anumite locuri și momente.

„Am dezvoltat o nouă tehnică de modelare care conectează aceste observații indirecte din diferite perioade de timp și locații într-o singură reconstrucție globală a câmpului magnetic din ultimii 9.000 de ani”, spune Andreas Nilsson.

Prin studierea modului în care s-a modificat câmpul magnetic, cercetătorii pot afla mai multe despre procesele de bază din nucleul Pământului care generează câmpul. De asemenea, noul model poate fi folosit pentru a data atât înregistrările arheologice, cât și cele geologice, prin compararea variațiilor măsurate și modelate ale câmpului magnetic. Și, în mod liniștitor, i-a condus la o concluzie cu privire la speculațiile privind o iminentă inversare a polarității.

„Pe baza similitudinilor cu anomaliile recreate, preconizăm că Anomalia din Atlanticul de Sud va dispărea probabil în următorii 300 de ani și că Pământul nu se îndreaptă spre o inversare a polarității”, conchide Andreas Nilsson.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Elementul cheie care a dus la apariția vieții pe Pământ, existent și pe Marte. Ce au descoperit cercetătorii?

Telescopul spațial James Webb va studia două „Super-Pământuri” ciudate

Cercetătorii susțin că omenirea va transforma Pământul într-o „lume haotică“

O rocă extraterestră, prima dovadă de pe Pământ a unei explozii de supernova de tip Ia