Există o entitate misterioasă, dincolo de granițele galaxiei noastre, care împinge împotriva noastră cu o forță incredibilă. Nu știm exact ce este și nu știm de cât timp se află acolo.
Cu toate acestea, Paul M. Sutter, astrofizician la SUNY Stony Brook și la Flatiron Institute, susține că nu este nimic de care să ne facem griji, fiind doar o consecință normală a procesului obișnuit de formare a structurilor care se întâmplă în Univers de 13,8 miliarde de ani.
Dincolo de Calea Lactee se află alte câteva galaxii. Există Andromeda, aflată la 2,5 milioane de ani-lumină distanță. Mai există și Triangulum, iar cele trei galaxii și câteva zeci de galaxii pitice se combină pentru a forma Grupul Local, un nume modest pentru o structură cu un diametru de câteva milioane de ani lumină.
Cel mai apropiat de Grupul nostru local este Roiul Fecioarei, o minge masivă de peste o mie de galaxii situată la 60 de milioane de ani-lumină distanță.
Grupul nostru local și alte grupuri din această porțiune de spațiu nu fac parte din Roiul Fecioarei propriu-zis. Mai degrabă, ele aparțin unei structuri mai mari, cunoscută sub numele de super-roiul Fecioarei.
Grupurile și roiurile sunt legate gravitațional. Super-roiurile nu sunt, fiind doar colecții de galaxii mai mari decât grupurile. Cosmologi diferiți pot aplica diverse definiții ale cuvântului „super-roi” și pot obține o gamă de segmentări, scrie Space.
În ciuda acestor definiții variate, putem trasa câteva linii generale. Super-roiul Fecioarei pare a fi doar o ramură a unui super-roi și mai mare numit Laniakea. Alte superclustere înconjoară și se conectează cu Laniakea, cum ar fi super-roiul Shapley, super-roiul Hercules și super-roiul Pavo-Indus. Fiecare dintre aceste structuri masive are o lungime de sute de milioane de ani-lumină.
Fiecare super-roi definește marginea unui gol cosmic corespunzător, respectiv vidul. Fiecare dintre aceste goluri este o întindere vastă – pustietăți cosmologice goale care nu conțin nimic altceva decât câteva galaxii rătăcitoare, ca niște orașe oază într-un deșert.
De fapt, este destul de greu de cartografiat vecinătatea noastră locală în Univers.
Acest lucru se datorează faptului că tot praful din Calea Lactee ne întunecă vederea, iar noi trebuie să recurgem la trucuri astronomice sofisticate, cum ar fi studiile sensibile în infraroșu și radio, pentru a ne face o idee despre ce se întâmplă.
Prin intermediul acestor trucuri, cosmologii au reușit să identifice super-roiul Shapley, cel mai apropiat vecin al lui Laniakea. Masa super-roiului Shapley este atât de impresionantă încât exercită o atracție gravitațională asupra acestei întregi regiuni a spațiului. Toate galaxiile, inclusiv Calea Lactee, se deplasează în această direcție.
Dar masa estimată a super-roiului Shapley ar putea să nu fie suficientă pentru a explica viteza noastră. În plus față de atracția Shapley, trebuie să mai existe ceva, o împingere, care vine din direcția opusă.
Este vorba de un vid ipotetic care se află pe partea opusă a Căii Lactee față de super-roiul Shapley. În timp ce Shapley ne trage cu gravitația sa masivă, vidul ne împinge cu neantul său.
O „lume în oglindă” a particulelor din Univers ar putea explica o descoperire cosmologică enigmatică
Un semnal misterios dintr-un sistem stelar locuibil, dovada că nu suntem singuri în Univers?