Soarele, văzut ca niciodată până acum. Steaua noastră își dezvăluie, în sfârșit, polii
Un fapt curios despre Soare este că, în ciuda studiului detaliat de-a lungul secolelor, cercetătorii nu i-au văzut niciodată polii. Din fericire, Solar Orbiter al Agenției Spațiale Europene (ESA) prezintă Soarele ca niciodată până acum, iar prima sa trecere apropiată a dezvăluit noi proprietăți ale stelei noastre și a dezvăluit noi date despre polii Soarelui.
Planetele (și majoritatea navelor spațiale pe care le trimitem în spațiu) tind să orbiteze într-un plan foarte îngust în jurul ecuatorului Soarelui.
Acest lucru nu permite o vizualizare a polilor solari – așa că, folosind atracția gravitațională a lui Venus, înclinarea Solar Orbiter va fi ridicată din ce în ce mai mult.
Înclinația actuală a Solar Orbiter în raport cu ecuatorul Soarelui este de 4,4 grade și se așteaptă ca aceasta să se dubleze la următorul survol al planetei Venus, în septembrie.
Prima observație a regiunii polare sudice a Soarelui
În plus, primul periheliu – punctul cel mai apropiat de Soare – al Solar Orbiter a adus prima imagine a regiunii polare sudice a Soarelui, care este foarte puțin explorată.
Înțelegerea complexității câmpului magnetic de la polii Soarelui ar putea oferi indicii despre ciclul solar, perioada de 11 ani în care activitatea Soarelui crește și scade.
La cea de-a patra trecere a planetei Venus, în februarie 2025, înclinația orbitei va fi ridicată la 17 grade. Apoi, în decembrie 2026, după o nouă trecere, va ajunge la 24 de grade. Acesta va marca începutul misiunii de „înaltă latitudine”.
„Suntem foarte încântați de calitatea datelor obținute în urma primului nostru periheliu”, a declarat Daniel Müller, cercetător de proiect al ESA pentru Solar Orbiter, într-un comunicat. „Este aproape greu de crezut că acesta este doar începutul misiunii. Vom fi într-adevăr foarte ocupați”.
„Este greu de crezut că acesta este doar începutul misiunii”
De asemenea, nava spațială furnizează date de ultimă oră despre Soare cu ajutorul celor zece instrumente ale sale. Printre observațiile sale recente se numără așa-numitul „arici” – o caracteristică plasmatică de 25.000 de kilometri formată din vârfuri de gaz cald și rece, care se răspândesc în mai multe direcții diferite.
„Chiar dacă Solar Obiter ar înceta mâine să mai preia date, aș fi ocupat ani de zile încercând să înțeleg toate aceste lucruri”, a explicat David Berghman, de la Observatorul Regal al Belgiei, și cercetător principal (PI) al instrumentului Extreme Ultraviolet Imager (EUI), potrivit IFL Science.
În timpul periheliului, Solar Orbiter s-a aflat la 47,9 milioane de kilometri de Soare, adică de aproximativ 69 de ori raza Soarelui. Fiind atât de aproape de Soare, scutul său termic a înregistrat o temperatură de aproximativ 500°C, care a fost bine disipată fără a arde instrumentele din interior. Solar Orbiter este o colaborare cu NASA.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Soarele îi uimește pe oamenii de știință. Ce se întâmplă cu steaua noastră?
Megaracheta SLS de la NASA, văzută la răsăritul soarelui și de la bordul stației spațiale
Soarele nostru ar fi avut „un geamăn malefic” numit Nemesis
O stea ar putea explica de ce Soarele nu a avut pete solare timp de 70 de ani