Cercetătorii au început să studieze mostrele lunare colectate de Apollo 17 acum 50 de ani. Ce secrete ascund?
Oamenii de știință de la Centrul Goddard Space Flight Center al NASA din Greenbelt, Maryland, au primit recent eșantioane de pe suprafața lunară, care au fost păstrate într-un congelator la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston de când astronauții de pe Apollo 17 le-au adus pe Pământ în decembrie 1972.
Cu toate acestea, procesul de transmitere a eșantioanelor nu a fost simplu. Acesta a început cu mai bine de patru ani în urmă, când Julie Mitchell de la NASA și echipa sa de conservare Artemis de la Johnson au început să proiecteze și să modernizeze o instalație pentru a procesa eșantioanele congelate de pe Apollo 17.
Aceasta era o abordare nouă, iar oamenii de știință erau încântați să folosească o metodă care ar putea fi aplicată în viitoarele misiuni lunare.
„Am început munca în anul 2018 și au fost multe provocări tehnice pe care a trebuit să le depășim pentru a ajunge în acest punct”, a declarat Mitchell. „Prin intermediul acestei lucrări, nu facilităm doar explorarea Artemis, ci și viitoarele returnări de mostre și explorări umane în restul Sistemului Solar”, a adăugat Mitchell, potrivit EurekAlert.
Indicii pentru viitoarele misiuni lunare
Odată ce instalația a fost gata, Ryan Zeigler, curator al probelor Apollo în cadrul Diviziei de Cercetare a Astromaterialelor și Știința Explorării (ARES) de la Johnson, și echipa sa au trebuit să se adapteze la condițiile unice concepute de echipa lui Mitchell pentru a menține probele înghețate în timpul procesării, toate acestea având loc în interiorul unui congelator, menținut la minus 20 de grade Celsius, informează NASA.
Capacitatea de a păstra eșantioanele înghețate va fi importantă pentru Artemis, deoarece astronauții vor putea returna eșantioane de gheață de la Polul Sud al Lunii.
„Este o lecție importantă pentru Artemis, deoarece capacitatea de a procesa eșantioane în frig va fi chiar mai importantă pentru misiunea Artemis, decât este pentru Apollo”, a declarat Zeigler.
După ce probele congelate au fost procesate și subdivizate la Johnson de către Jeremy Kent, probele au fost apoi expediate într-un răcitor cu gheață carbonică, deschise imediat la Goddard și depozitate într-un congelator securizat. Pentru oamenii de știință care lucrează acum cu aceste comori, este ceva special în a primi mostre care nu au mai fost investigate de aproape cinci decenii.
Cum ar putea fi stocate eșantioanele returnate de astronauții Artemis?
Jamie Elsila, cercetător științific în cadrul Laboratorului analitic de astrobiologie de la Goddard, se concentrează pe studiul compușilor organici volatili de mici dimensiuni pentru cercetarea și analiza eșantionului. Cercetările anterioare au arătat că unele mostre lunare conțin aminoacizi, care sunt esențiali pentru viața pe Pământ. Echipa ei dorește să înțeleagă originea și distribuția acestora în Sistemul Solar.
„Scopul cercetării noastre este de a identifica și de a cuantifica acești compuși organici volatili de mici dimensiuni, precum și orice aminoacizi, și de a folosi datele pentru a înțelege chimia organică prebiotică a Lunii”, a declarat Elsila.
Când aceste mostre au fost aduse pe Pământ, o parte a fost depozitată la temperatura camerei și o altă parte a fost congelată, permițând astfel o comparație între cele două grupuri. Oamenii de știință vor analiza ambele seturi de eșantioane pentru a verifica dacă există diferențe în ceea ce privește conținutul organic.
Înțelegerea oricăror variații cauzate de diferitele metode de conservare ar putea informa deciziile viitoare cu privire la modul de stocare a eșantioanelor returnate de astronauții Artemis.
Vă recomandăm să mai citiți și:
De ce imaginile Apollo de pe Lună nu sunt false? Explicația lui Neil deGrasse Tyson